Din înţelepciunea Alexiei

Azi dimineaţă, ora 7. Împachetez copilul, execut comanda fermă de a face 3 (nu mai multe!) codiţe ”împântite”, arunc fata în braţele lui ta-su, descui uşa: ”Hai pa! Valea la grădiniţă!”. Ies pe balcon, îmi trimit bezelele de rigoare cu maimuţa, care urla să trezească tot blocul ”Aleveledele, mami!”.

În sfârşit linişte. Mă arunc în pat dornică să contemplu tavanul în liniştea dimineţii. Nu-mi iese. Vine Mica lângă mine şi începe să toarcă privind-mă. Hai că merge, e un zgomot de fond plăcut. Dau să închid ochii, dar urlă telefonul. După rington era tati. Nu trecuseră 5 minute, timp suficient cât să lase copilul la grădiniţa din spatele casei şi să o ia la fugă. Răspund în dorul lenii. Alexia”Auzi, a uitat fii-ta dragomonstrul acasă”, zice Tibi oarecum spăşit. ”Shiiit!”, îmi zic, gândindu-mă îngrozită că Alexia va fi zmiorcăită şi ciufută fără jucăria ei. Tocmai ce am trecut de etapa cu plânsul când o ducem la grădi… Dar gândurile-mi sunt întrerupte de tati, care relatează pe un ton vesel: ”Apoi fii-ta mi-a spus să te sun, să te îmbraci să vii la grădi să îi aduci tu dragomonstrul, ca să nu ajung eu târziu la serviciu!”. ”Ei nah! Poftim educaţie! ”, îi zic. Dar tati continuă, ignorând replica mea: ”Apoi i-am spus că şi tu pleci la serviciu. Şi a tras concluzia: «Bine, mâine diseară mi-l aduci când mă iei acasă!»”

 

Ei ziceţi şi voi, e sau nu înţeleaptă fii-mea? O mână de om… FATA MEA!

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: