Ieri am publicat prima parte a interviului cu Adriana Văduva, cea din spatele ”Ava Design Biju”. Azi, aşa cum am promis, revin cu partea a doua. Printre rânduri, vă puteţi ”clăti” ochii cu câteva dintre creaţiile Adrianei.
Cine te-a îndemnat să te lansezi în zona asta handmade?
Mulți oameni. Dintre cei mai fervenți Roxana Roseti, colega noastră de la Jurnalul Național. O pomenesc de fiecare dată. Atât m-a “tocat”… aproape zilnic: “Hai, ai făcut ceva?”, “Când faci?”. Mă “plângeam” soțului meu și el îmi zicea “Păi, și de ce nu faci, dacă știi, și-ți place! Dă-i drumul!”. Mai erau prieteni care mă întrebau când le fac și lor ceva. Și tot așa. Însă scâteia, “furia” a venit de la fi-miu. Care mi-a rupt un sirag de margele de coral. Abia mi-l luasem. Nu cred ca îl purtasem de trei ori. Am fost foarte supărată, sincer. Eu sunt genul de om care se atașează de lucruri. Însă m-am gândit că dacă tot era compromis,să fac și pasul ăsta. Am luat niste ață acrilică, am făcut niște modele, folosind ce aveam prin casă, bile, mărgele, de plastic, de lemn. Le-am dat pe toate. Evident, Roxana a fost printre primii clienți. Pe măsură ce mai făceam un model, mă gândeam cum ar fi să încep să fac cu argint, cu pietre semiprețioase. Swarovski era deja vis pentru următorul secol.



De unde te inspiri?
De peste tot. Mă uit pe net, văd combinații, văd culori, văd pietre. În croșetat nu prea mai ai ce să inventezi. Au făcut-o alții înainte. Doar combini piciorușe mari cu piciorușe mici, piciorușe oarbe. E ca și cum ai spune că inventezi roata. NU, roata e deja inventată. Doar că o pui la alt angrenaj.
Dă-mi exemple de comenzi trăznite?
N-am avut, sinceră să fiu. Ah, poate aș putea să menționez cureaua de chitară pentru un prieten artist. Dar și aia a fost ceva serios, totuși. Și pentru nepoata mea am făcut o chestie simpatică: o rochiță transformată dintr-un tricou de-al meu, la care am aplicat un soi de dantelă croșetată în partea de sus. A fost ceva de moment, dar a ieșit mișto.
Doar fetele poartă împletituri?
Cam da. La băieți, în afară de o căciuliță, un fular, o pereche de pantalonași, o vestuță, un pulovăraș, nu prea ai ce sa le faci. Hai un papion, o cravată. Pentru fete însă, te joci in voie. Fustițe, volane, clame de păr, bentițe, băscuțe, botoșei, săndăluțe, pelerine… O mulțime de minuni.Ca să nu mai vorbesc de bijuterii. Lucrătura croșetată, din punctul meu de vedere, e făcută pentru fete.
Familia ta îşi cumpără sau se bazează pe tine la capitolul fulare, căciuli, mănuşi?
Le fac eu, bineînțeles. În limita timpului disponibil.
Ca să zic aşa, ce randament ai? Câte căciuli faci pe lună, de exemplu?
Căciulile le fac doar la comandă. Sunt migăloase, iau timp, iar eu nu mă ocup doar de asta. Nu am cronometrat niciodată, cât îmi ia să lucrez ceva, cap-coadă. Pentru că nu prea am timp să fac ceva cap-coadă. Mai lucrez, mai fac una-alta prin casă, mai la job, mai cu copilul și tot așa.
Cum au fost comenzile de Sărbători?
Au fost mulțumitoare. Doamne ajută! Vine acum Mărtișorul!
Ai putea trăi doar din handmade?
Nu știu, n-am încercat. Pentru multă lume handmade înseamnă ceva facil, ușor de făcut, care musai să coste puțin. Un produs handmade poate costa puțin doar dacă ți-l faci singur. Au fost oameni care s-au uitat la produsele mele, le-au admirat, însă au argumentat că “dincolo era mai ieftin”. Iar aici sunt două scenarii. Scenariul unu: “dincolo” înseamnă produsul de serie, făcut industrial, tone, în China sau în Turcia, sau oriunde. E logic că e mai ieftin. Dar e de serie. Dacă asta vrei, foarte bine. Însă nu poți pretinde un produs handmade, la preț de serie. Scenariul doi: “dincolo” înseamnă alte fete care fac handmade, dar, din păcate, consideră că munca lor face mult prea puțin. Este problema lor. Am învățat să merg pe drumul meu, îmi urmez foarte bine intuiția și sufletul când vine vorba despre munca mea. Iar cine vrea să se bucure de ea, este binevenit. Cine nu, are tot dreptul din lume să meargă unde era mai ieftin. Revenind la întrebare, dacă îți faci o clientelă, dacă ai o zonă de desfacere bună, cred că se poate trăi din handmade. De fapt ăsta este și visul meu. Să am propriul magazin de bijuterii handmade.Doamne ajută să-l și îndeplinesc.
Mergi la târguri de profil să vinzi, sau clienţii sunt cei de pe siteul tău şi apropiaţii?
N-am fost la un târg de profil. Nu a făcut parte din zona mea de interes până acum pentru ca nu am timpul fizic să fac atât de multe lucruri cu care să mă pot prezenta onorabil la un târg. Abia de-aici în colo am luat în calcul aceasta variantă pentru dezvoltarea business-ului meu și lucrez de zor.
Ai un băiat tare isteţ după cum am văzut pe FB-ul tău. Te-a rugat să-i faci ceva anume pentru vreo prietenă?
Nu m-a rugat. Mi-a luat pur și simplu din geantă și a dus la o colegă de gradiniță. La școală e în tatonări. Să vedem!

Se laudă cu mama lui, care face lucruri minunate?
Dacă poartă ceva făcut de mine, zice că i l-am făcut eu. Altfel, nu se laudă.