Din ciclul ”Alexismelor”

Azi am aflat un lucru fooaaaarte important de la fii-mea (4 ani fără 2 luni). Şi anume la ce nu renunţă niciodată niciodată dar niciodată o prinţesă. Nu vă zic acum, vă mai las câteva… rânduri. Vă dau doar un mic indiciu: e ceva din ciclul “alexismelor“, replicile și gesturile prin carre copilul nostru ne uimește 😉

Îmi duc plodul la culcare, căci, minune, a cerut ea să facă nani la prânz. Ca o mamă conştiincioasă, las treaba şi urc copilul-fenomen în camera sa. Cu odrasla de o mână şi cu cealaltă ţineam hipopotamul, ursul, văcuţa şi geanta – pe scurt, arsenalul Alexiei.
Ajungem în cameră şi căscatul în rafale dispare subit, locul lui fiind luat de chiţăit şi hohote de râs. Mdea, deci am dat-o pe jughineală. Apoi am numărat până la 5, timp în care copilul să se urce în pat, să se aşeze cu capul pe pernă şi să închidă ochii. Eu doar am respectat cerinţa Alexiei. Da, mă pune să număr până face un lucru, iar eu, ascultătoare din fire cum sunt, execut, deh!
Toate bune şi frumoase. Se pune copilul în pat, dau pupicul de rigoare şi mă grăbesc să o şterg pe uşă, când un “Maaamiiiii” îmi sparge timpanele. “Am uitat ceva impoltant”. Oare ce? Pişu, caca? Neah! A uitat coroniţa de prinţesă. “Mami, nu poţi dormi cu ea, că în somn te foieşti de colo colo şi te poţi răni, sau o poţi rupe, iar asta nu se mai repară”. “Nuuuuu, nu pot să las coloniţa”. “De ce, dragă?”, eu intrigată. “Plentu că o plinţesă nu doalme fălă coloniţă niciodată!” Pam-pam! Apoi ia coroniţa, o analizează şi mă întreabă arătând spre “sclipiciozeniile” de pe ea : “Mami, astea sunt diamante, nu?” Hait, am încurcat-o, vrea diamante deja! Ta-suleeeee, execută!
Am lăsat prinţesa cu a ei coroniţă:

Am reveni mai târziu în cameră şi am găsit-o aşa:

I-am dat coroniţa uşor jos, am aşezat-o lângă prinşesă şi am plecat, liniştită că nu voi mai sta ca pe ace, să nu cumva să se rănească fata în chestia aia. Când am revenit să trezesc odrasla, iaca în ce poziţie am găsit-o:

Cu mâna pe coroniţă, că, deh, prinţesele nu se despart de coroniţele lor nici în somn. Şi nu le pun în dulap. Asta mi-a fost lecţia pe ziua de azi! V-o împărtăşesc ca măcar voi să nu fiţi prinse cu lecţia neînvăţată 😉