Deci (ca să încep inteligent), am nevoie de ajutorul vostru, căci eu am clacat. Nu mai ştiu cum să-i explic Alexiei că pisica şi câinele nu sunt la fel. Bunăoară, fi-mea s-a obişnuit ca atunci când are ceva de papa în mână (biscuiţi, pufuleţi, grisine, sau orice altceva de ronţăit pe-afară) să împartă frăţeşte cu Solo sau, din când în când, cu Tazz – cei doi câini care au fost înhămaţi la căruţul Alexiei de „nebunul” de tati al lui Tazz. Hai să vă explic.
Azi dimineaţă, ca să pot trebălui în linişte în bucătărie, am lăsat-o pe fi-mea în living, cu toate jucăriile necesare, plus o bucată de baton cu mac pe care să o pape. De regulă, când îi dau ceva de roţăit, stă liniştită şi nu orăcăie că nu e nimeni cu ea în cameră – din păcate am învăţat-o să fie mereu un adult în preajma ei, iar dacă rămâne singură, „cântă” mai ceva ca o soprană.
Dar să revenim. Cum spălam eu liniştită vasele, am constatat că din living nu se auzea nimic. Dar NIMIC, nu chiţăit de bucurie, nu mârâială, nu plânsete… ce să mai, linişte totală. Am zis că din două una: ori a adormit pe jos (ceea ce nu s-a mai întâmplat de când avea 5-6 luni), ori face vreo trăznaie. Aşa că deschid uşor uşa să văd ce şi cum. Bag capul pe uşă şi ia-o pe Alexia de unde nu-i. Aud un miorlăit. Imediat îmi îndrept privirea spre zona de unde venea sunetul: după uşă.
De-o parte a grilajului care o ţine pe fi-mea departe de calculator şi de televizor era Kyra. De cealaltă fi-mea. Pe jos numai firimituri. Kyra adulmeca mizeria de pe jos, fi-mea încerca să-i îndese pisicii în gură ce a mai rămas din batonul cu mac. Văzând că mâţa nu vrea să pape, picea s-a enervat atât de tare, că a aruncat cu batonul în biata patrupedă.
După ce Kyra a părăsit „locul crimei”, Alexia s-a uitat lung după ea apoi a început să plângă. „Mami, Kyra nu e ca Solo, nu papă din mâna ta. Mami, Kyra papă doar de pe jos sau din castron”. Orice altă explicaţie încercam să-i dau, Alexia tot nu se liniştea.
Acum eu ce să fac: să-i iau Alexiei câine, sau să îmi dresez mâţa să pape de la Alexia din mână?
Eu nu văd nici o asemănare între următoarele 3 patrupede:
Ha,ha,ha ce haioasa e! La sa ca se dumireste ea pana la coada cum sta treaba.Pupam dulceata mica si pe mami.
până la coada cui? A lui Solo, a lui Tazz sau a Kyrei? Pupăm şi noi fetele
Cainele care latra nu musca !!! 🙂 Grea dilema… noi n-avem nici catel, nici pisica, dar Teodor e tentat sa mangaie cateii pe afara si ni se face inima cat un purice…
Cum sa-i explici copilului ca plusurile sale sun inofensive fata de un catel, dragut de altfel, dar care poate sa nu-i placa de pitic…
greşit: câinele care nu latră miaună – cel puţin în cazul nostru… Cât despre mângâiatul câinilor, eu zic să nu mai aveţi inima cât un purice că puricii se iau :))
Acum serios vorbind, nici eu nu o las să se apropie de maidanezi, ci doar de câinii prietenilor noştri pe principiul că ei (câinii) sunt vaccinaţi, îngrijiţi şi mai safe
🙂 iti doresc sa gasesti cat mai repede o rezolvare… cel putin pana nu se prinde Alexia ca o poate scoate pe Kira la plimbare in lesa, precum cateii. 😀 😀 😀
acum serios… nu cred ca ai cum sa ii explici… adica, eu personal consider ca la varsta lor inca nu pot intelege asemenea lucruri… Rabdare!!
pupam!
Gabi, poţi să râzi cât vrei, dar să ştii că avem ham şi lesă “cu frână” pentru Kyra. O scoteam afară când era mai mică, dar m-am lăsat de sportul ăsta.
Ştiu că nu poate înţelege acum, dar mă distrez şi eu, ce să fac?
…ma gandesc ca poate pui pisica la regim, ca atunci cand Alexia ii va oferi de mancare sa nu mai refuze. Cine stie…poate functioneaza.
E o idee, Maria :)) Culmea e că şi mâţei îi place batonul cu mac. Mănâncă o bucată cam de 2 degete, apoi revine la cronţănelele ei.
Draga de ea, mi-o si imaginez suparata ca nu papa pisicuta din mana ei!
Din pacate nu ma pricep la animale de casa cat sa dau o solutie…:)
😀