De când a izbucnit toată nebunia asta cu dezinfectanţii Hexi Pharma îmi este tot mai clar că mama s-a stins (şi) din cauza unei nenorocite de bacterii care, practic, a mâncat-o de vie. Nu pot să îmi alung gândul ăsta!
De la ultima ei spitalizare, la Floreasca, mama a venit acasă cu două „zgaibe” roşii-vineţii în genunchi. S-au extins rapid, astfel că de la genunchi în jos, picioarele ei erau… carne vie. Iar prin carne îi ieşea un lichid ciudat. Am umblat la o grămadă de medici, am făcut jde analize, am încercat o groază de tratamente, dar nimeni nu ştia ce avea. Iar când ridicam problema existenţei unei bacterii pe care mama să o fi luat din spital, eram privită ca o nebună paraniodă. „Vai, doamnă, cum să spuneţi aşa ceva? Da’ ce, spitalele noastre sunt din evul mediu? Avem soluţii dezinfectante, lenjeria e spălată şi fiartă…” Bla-bla-bla! Şase luni s-a mai chinuit mama cu picioarele ei, apoi Dumnezeu s-a gândit să îi curme suferinţa… Şi ne-a dat nouă o alta, greu de dus.
Sincer, puşcăria mi se pare o pedeapsă mult prea blândă pentru criminalii care au făcut bani cu găleata pe seama suferinţei oamenilor. Şi nu doar firma care furnizează acest produs mi se pare vinovată în tot bâlciul ăsta, ci şi managerii spitalelor care au acceptat aceste produse şi nu le-au verificat. Dar, deh, când e rost de făcut bani, ce mai contează că mor nişte amărâţi? Să diluezi de 2500 de ori un produs menit să omoare bacteriile mi se pare strigător la cer! Dar nu mă mai miră nimic, căci trăim într-o ţară condusă de hoţi şi criminali care nu se împiedică de cadavrele pe care le lasă în urmă în lupta lor disperată să facă bani. Mulţi bani! De parcă i-ar lua cu ei în groapă…
Şi mi-e cu atât mai groază de toată nebunia asta cu bacteriile din spitale cu cât urmează să mă internez şi eu pentru nişte investigaţii şi nu pot să nu mă gândesc oare cu ce bazaconie mă voi întoarce acasă, la copilul meu?
