Dezastrul din living

V-am promis aici că voi reveni. Ei, iată, am revenit. Nu mi-a luat atâta pentru că aş fi avut mult de aşteptat până ce Alexia să “distrugă” livingul. Căci asta o face zilnic. Mi-a luat atâta pe motiv de… lene. Mă mai loveşte şi pe mine lenea, deh!
Aşadar, păstrând şablonul acestei postări, vă prezint livingul nostru între varianta ideală şi dezastru. Decorul a fost realizat de marele designer Alexia 😉

Varianta ideală:

Profil
Faţă

Dezastru:

Încălzirea...
Dezlănţuirea. P.S.: A se nota ce privire/faţă de neajutorat are tati 😉
Dezlănţuirea2

19 Comments

  1. dezastru e un cuvant elegant.. :))
    fii atenta, am inceput varianta santaj si merge: nu primest ciocolata (=ca) decat dk papi iaurtul. De exemplu. Dupa urlete si incercari disperate de a ma impresiona, papa tot si primeste la sfarsit si bucatica de “ca” sau biscuitele preferat (care in general tre sa aiba musai si “ca”, ca altfel nu e preferat). SIngura problema cu santaju e de nervi, ca se lasa cu lupte sangeroase :)) da pana la urma mananca. Am repetat chestia de multe ori si tine. De asemenea a inceput sa nu se mai dea prea des cu curu de pamant ca a vazut ca nu tine si ca o las in plata domnului pana-si revine. SI deci nu se mai chinuie ca vede ca o face degeaba. si mai sunt fericita ca am scapat de carut si de brate. Taman pe vremea astea am fortat-o sa mearga singura. Dupa cateva tranteli si urlete, vine dupa mine si aia e. Da acum nici nu se mai tranteste, mai tipa si ma mai blocheaza cum ar veni, ca s-o iau in brate, si evident n-o iau (decat dk e ceva gheata)

    1. si a mea face la fel, dar nu cand e vorba de iaurt sau de ciorba.astea le mananca neconditionat si as putea sa i le dau toata ziua ca nu mi le refuza niciodata. si la fel am facut si eu cand am vazut ca se izbea cu fundul de pamant in ideea ca poate poate …dar daca a vazut ca nu ii iese si ca tot pe ea o doare s-a lasat pagubasa.acum insa, de la o vreme, a inceput sa se dea cu capul de ce are la indemana ca sa ma impresioneze.dupa ce a constatat ca si asta ma lasa rece, se duce si numai se face ca da(nu cumva sa o doare), dar mult mai rar, caci ,din pacate, mami a ei nu o baga in seama:)))) saracii copilasi, sunt tare hotzomani si nu mai stiu cum sa se faca ascultati :))

      1. La noi a trecut etapa asta. Suntemla cea în care urlăm până se zguduie geamurile şi se aude cu ecou… O las ce o las, dar mult mai repede mă lasă pe mine nervii. În plus, urletele sunt “asezonate” cu tăvăliri pe burtă pe gresie. A prins ea jmecheria – că pe parchet o las să se tăvălească cât poftelte ea, dar dacă se aruncă pe gresie intervin imediat (gresia e ff rece şi nu mă lasă sufletul să îi permit să stea minute bune tolănită pe ea, mai ales acum că e sezonul răcelilor).

    2. Miru, nu mai merge cu şantaj, din păcate. Fii-mea a devenit o “miserupistă” convinsă. Vrea să pape, papă, vrea să se joace, se joacă. Putem să ne punem noi în fund şi-n cap, că tot ca ea iese. Cât despre plânsul că vrea în braţe, pe ceas, o juma de oră, astă toamnă, a stat tăvălită pe jos. Degeaba m-am asucns de ea, poate poate se ridică. Buba cea mare erau trecătorii care îi dădeau nas. Apoi, după ce a văzut că nu cedez, a trecut la faza pusului pe burtă pe jos şi linsul asfaltului. Acasă mai merge, o mai las, dar afară… Nasol

  2. Ah m-am linistit; ma gandeam ca numai la noi e posibil asa ceva :). Eu totusi mai trag sperante ca voi gasi o modalitate sa-i fac sa stranga dupa ce se joaca …. cat de cat ….. asa cum fac la gradi, fara sa se “supere” ca le cer asta. Chiar ieri D. cauta ceva si se gandea sa rastoarne maldarul de jucarii, dar si-a amintit ca E. doarme; atunci am prins momentul sa-i explic ce mult conteaza sa le strangem, astfel tine minte unde le pune, sunt in ordine si le gaseste usor cand le cauta; dar …. ma lovesc si de …. dar E de ce nu strange? Si uite asa astept sa creasca E.
    Cutiile de depozitare sunt super, nu? Ne salveaza si pe noi … dar cineva trebuie sa puna jucarelele in ele si uite asa ne intoarcem la ce spuneam mai sus.

    1. Alina, fii-mea e fff ordonată. Chiar enervant de ordonată în sensul că, dacă pun, de exemplu, în cutia de cuburi constructive altceva decât cuburile cu pricina, răstoarnă tot şi scoate “intrusul”. La fel şi dacă nu pun cuburile dezasamblate. Şi în cazul altor jucării la fel face. Dar, pe cât de mult îi place să le strângă, la fel de tare îi place să le împrăştie. Cel mai mult îi place să audă zgomotul scos de cuburile respective la impactul cu parchetul… Şi, uite aşa, noi le strângemparte în parte, apoi maimuţica ia săculeţul şi le trânteşte pe parchet şi râde cu o poftă mamă-mamă!
      Noi, pe lângă acele cutii de depozitare, sus în camera ei, mai avem două coşuri de rufe pline cu jucării. Ce-i drept, pe acelea nu le-a răsturnat încă pentru că sunt mai înalte, dar cutia de depozitare nu mai are nici un secreet pentru ea: ia totul din ea şi aruncă pe jos, iar rezultatul se vede :))

      1. Deni a mea e ordonata numai cu ale ei … caiete, carti, creioane si tot ce tine de scris, citit … ba chiar le strange de caut cate ceva, un lipici, un creion si nu gasesc nicicum; trebuie musai s ao intreb pe ea. Cel care rastoarna e Edi si ii place tare mult sa le vada pe toate intinse.
        Eu am mai facut o “smekerie” le-am pus pe categorii si se joaca …. pe rand 🙂 altfel nu stiu ce ar fi … troieni de jucarii, asa ca zapada de afara.

        1. Alexia îmi atrage atennţia şi când nu am pus alte lucruri la locul ei. De exemplu, a pus în dulap o sticlă cu sirop de tuse pe care o lăsasem pe pat 🙂 Cred (a se citi sper) ca va fi la fel de ordonată şi când va mai creşte

  3. Am ras bine!! Mai ales de deznadajduirea lui tati! Mie una imi place cand face asa dezastru! Inseamna ca nu am cheltuit degeaba banii pe jucarii:)))Sa vezi ce ramane in urma cand ii vin prietenii :))). Cand mergem pe la parintii mei,ramane in urma ei ca dupa uragan,asa zice tata:)).Importanta este implicarea in strangerea jucariilor. :D.Si cum spui si tu…stie clar locul fiecarei jucarii:).

    1. De participat, deocamdată oarticipă la strâns. Ba chiar ia singură iniţiativa asta. Dar sunt extrem de rare cazurile în care strânge şi le lasă acolo. De regulă, strânge pentru a răsturna din nou jucăriile din cutii. E maaarea ei plăcere să le împrăştie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: