Despre parenting, cu umor. Dacă aveți simțul umorului și vreți să știți ce înțelege un tată a cinci copii din parenting, atunci trebuie să citiți cartea “Tata este gras”. Eu am râs cu lacrimi. Uneori am râs atât de tare, încât i-am molipsit și pe cei din metrou, aflați în preajma mea în timp ce citeam.
Din start vă avertizez! Cartea poate fi digerată doar de cei cu simțul umorului. Altfel, veți ajunge să înjurați. Pe mine, pe autor, pe cei care au editat-o. Și nu ar fi sănătos pentru voi să vă enervați…
Și tot din start vreau să vă spun că autorul este un actor american de stand up comedy. Iar cartea lui a ajuns bestseller.
Avertismentele fiind lansate, zic să purced la descriere. Sau, mai bine zis, la extragerea pasajelor ce m-au amuzat. Sau a acelora care m-au făcut să mă simt mai bine pe principiul “să moară și capra vecinului”. Recunosc, m-a răcorit să văd că și alții trec prin aceleași chinuri cu copiii. Ce-i drept, viața de părinte e mai ușoară cu una bucată copchil. Cu 5, însă, Doamne ajută!
Cum se numesc oamenii care au copii?
Jim Gaffigan, autorul cărții, spune că oamenii care au copii sunt un fel de… victime ale extratereștilor. Probabil asta cred mulți alții care nu au măcar un ”puradel” prin casă. De ce? Pentru că prietenii lui dispăreau fără urmă în momentul în care deveneau părinți. Iar mult mai târziu reapăreau pe străzi, total schimbați. Sună cunoscut?
Ce este un părinte sănătos?
Un alt pasaj ce m-a făcut să-mi spun în barbă ”amin to that” este următorul:
”Eșecul și râsul pe seama propriilor defecte sunt caracteristicile definitorii ale unui părinte sănătos. Atunci când ți se înmânează pentru prima oară copilul nou-npscut care urlă, ți se înmânează simultan un permis pentru umor macabru”.
Rolul bărbatului în timpul travaliului
Gaffigan trebuie felicitat și aplaudat, doamnelor. Asta pentru a a avut curajul să recunoască PUBLIC care este adevăratul rol al bărbatului în timp ce femeia trece prin cumplitele momente ale travaliului. Vă avertizez din nou: dacă nu aveți simțul umorului, nu citiți! E mai sănătos pentru voi.
”Tu vrei să fii acolo pentru sprijin emoțional, dar tot ceea ce spui sau faci va ajunge să o irite pe viitoarea mamă, în timp ce trece prin travaliu. AVERTISMENT: travaliul nu este momentul în care să încerci glume noi cu ea sau să mănânci cipsuri cu guacamole și cu mult usturoi”.
Cum se pregătește un tată pentru nașterea acasă
Scena asta mi s-a părut tare comică. De ce? Pentru că, bietul bărbat, habar nu avea la ce să se aștepte când nevasta urma să-i nască pruncul în sufrageria casei. Iar moașa a fost aaabsolut genială. Pun pariu că face figura asta cu toți tații neștiiutori 😉
”Moașa mi-a spus să încălzesc câteva prosoape și să acopăr lucrurile pe care nu am vrea să le pătăm cu sânge. (…) Eu nu asistasem niciodată la o naștere acasă. Așa că am trecut la treabă. Atunci când moașa și Jeannine au trecut, în cele din urmă, din baie în sufragerie, au început să râdă. (…) Pe jos pusesem o draperie de la duș și acoperisem canapelele și noul nostru televizor cu ecran plat cu saci de gunoi. (…) Eu nu am spus niciodată că aș fi deștept”.
Adevăratul motiv pentru care dăm petrecere de ziua copilului
Un subiect cât de poate de adevărat. Și, sinceră să fiu, cu o mare doză de adevăr în el: petrecerile de zilele copiilor. Ei bine, trebuie să fiu de acord cu Gaffigan! De fapt, noi dăm petreceri de zilele de naștere ale copiilor ca să ne distrăm. NOI mai mult decât ei.
Hmm, strâmbați, cumva, din nas? Păi, așa cum spune și autorul: cât își va aminti copilul din primele petreceri aniversare? Cine se distrează mai tare la acestea: copilul de 1-2-3 ani, sau adulții? Cine se bucură la revederea prietenilor, a tovarășilor de chefuri memorabile? Hai, fiți sinceri cu voi!
Cartea, editată în România de Act și Politon, se găsește în mai multe variante:
- Carte
- Cate + CD
- E-book
- Mp3
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
:)) Adevăru-i că e fain să ne oprim un pic din alergătura noastră de mame și să vedem viața de părinți și prin ochii lor, de tați! 🙂 E, de cele mai multe ori, mai amuzantă, mai jucăușă, mai relaxată, mai plină de substanță.
Felicitări taților care își duc menirea până la capăt și care pot rezista într-o familie cu bune, cu rele și cu iubire multă! Felicitări și celor care sunt mai… trecători! 🙂 Și nu zic asta în bătaie de joc – căci trebuie să avem conștiința (după ce trecem peste frustrări) că fără ei nu se nășteau fix copiii pe care astăzi îi iubim ca pe ochii din cap!
mi-o împrumuți și mie?
zic și te rog frumos și mulțumesc apoi.
daaaaaaaaaaaaaaaaaaa