Sunt banale, simple, fără beculeţe, butoane sau melodii, una mai ritmată ca alta. Sunt un fel de pahare din plastic, de mărimi şi culori diferite, 8 la număr. Dar Alexia le iubeşte la nebunie. Dintre toate jucăriile, acestea sunt preferatele ei, pe locul 1 în topul jucăriilor. Nu ştiu de ce îi plac atât de mult, dar ce mai contează?
Este vorba despre nişte pahare din plastic pe care scrie Happy People şi pe care le-am luat de la Noriel cu vreo 20 de lei. Ce poţi face cu ele? Nu multe. Poţi face un castel, le poţi pune unul în celălalt sau, cum mai face pitica mea, poţi depozita alte jucăriore în ele. Sau poţi ascunde biscuiţi, pe care bebe să-i desopere şi să-i pape cu plăcere. Cu ajutorul acestor pahare, Alexia a învăţat să potrivească obiectele în funcţie de mărimea lor. Nu întotdeauna reuşeşte să pună paharele unul peste altul şi acestea să rămână în picioare, dar progresăm. De când i le-am luat – cam de o lună, Alexia a învăţat să pună paharele unul într-altul, unul peste altul, şi să găsească obiecte mai mici, care să încapă în pahar. Ah, şi plăcerea ei cea mai mare e să dărâme castelul pe care eu sau tati îl construim „cu sudoarea frunţii” :))
.
.
Teo iubeste cuburile, construieste de iti e mai mare drag sa-l privesti cum pune piesele una peste alta 🙂
Ce vârstă are Teo? Noi abia acum începem să construim, chiar dacă nu reuşim să punem una peste alta fără să se dărâme… Important e că încearcă
1 anisor, 3 luni si 17 zile… cand era mai mititel, abia se ridicase in fundulet, construia tati si el se amuza daramandu-le 🙂
Mai nou e pasionat de… Lego, sa vezi cu cata pasiune in activitatea aceasta…
Hai să vă trăiască! Da, se pare că îi amuză teribil să dărâme în stânga şi-n dreapta. Păi dacă deja aţi trecut la Lego, mai e puţin până începeţi să faceţi puzzeluri :))
Am avut si noi ceva de acest gen, dar erau ca niste butoiase care intrau unul in altul . Acest fel de jucarii intradevar ajuta la insusirea notiunii de mai mare si mai mic si mai ales ajuta le dezvoltarea dexteritatii copilului, la dezvoltarea muschilor mici ai mainii si coordonarea mana ochi. Mie mi se par mai utile astfel de jucarii decat cele muzicale si cu butoane. In curand le veti putea folosi si pentru a invata culorile. Pupici la tunsulici!
Ai MARE dreptate, Vavaly! Mulţumim şi întoarcem pupicii 😀
Si Costin are o gramada de jucarii si prefera mereu chestiile cele mai simple!:)
Şi când te gândeşti că noi ne dăm de ceasul morţii, cum se spune, să le luăm tot felul de “sofisticării”, şi ei vor numai chestii simple :))
Aprpos de chestii simple. Intre pedagogi se stie ca o jucarie cu cat este mai simpla cu atat stimuleaza mai mult imaginatia unui copil.
Si noi am avut astfel de cuburi si subscriu la tot ce s-a scris. Acum ca suntem mai marisori (3 ani) nu prea ne mai atrag decat cand le vedem la finutu (caruia i-am daruit cadou un set asemanator).
Marea jucarie cu care ne delectam acum sunt baloanele de sapun. Ne-am regasit perfect in istorioara de pe http://www.clubuljucariilor.ro unde o mamica povestea cum copilul, la Baby expo, a plans doar dupa baloane de sapun (din cate jucarii erau pe acolo).
Asadar, keep it simple!
Alexia a descoperit baloanele de săpun recent, pe stradă, la o fată. Era mirată rău, nu ştia dacă să râdă sau să se sperie…
Probabil pentru ca le poate “manui” foarte bine, le poate baga unul intr’altul, le poate pune unul peste altul. Incearca sa ii dai si cutii goale de diferite dimensiuni pe care sa le poata intoarce pe toate partile si pune in toate pozitiile. Alor mei le-a placut; din cand in cand ii mai tin ocupati cu asta 😀 Cuburile sunt de domeniul trecutului; pt Razvan, ca Issa nu prea a avut treaba cu ele. E uimitor cum il copiaza pe frati-su – cand ii iese 😀
Deja de cutii s-a saturat. Cu mult inainte de acele pahare a facut cunostinta cu casoletele si alte chestii din plastic in care eu obisnuiam sa mai pastrez una-alta :)) Practic asa mi-a venit ideea sa ii iau paharele. Se plictisise de casolete si de gentutele mele cu fermoar in care imi depozitam cosmeticele/