De curând, i-am luat picei din Slegros un sac cu tot soiul de cuburi colorate din care poţi construi ce-ţi trece prin minte. Mi s-a părut cel mai convenabil ca preţ/număr de cuburi: 40 ron/184 de cuburi. Pe lângă piese clasice de cosntruit, în sac mai erau roţi, acoperişuri, uşi, ferestre şi câteva cuburi speciale pe care să montezi roţile cu pricina. Imaginaţie îţi mai trebuie şi faci o groază de chestii interesante! Plus că plasticul din care sunt confecţionate nu este exagerat de tare, ca la alte cuburi. Adică, atunci când te împiedici de ele prin casă, se îndoaie, te doare piciorul, dar nu atât de tare. Pot face această comparaţie deoarece Alexia mai are alte cuburi care, atunci când le calci, îţi vine să urli şi să biiiip biiiiip de mama focului. La cele ce la Burak Toys, zici doar “ouch” şi gata.
Deşi pe ambalaj scrie că jocul nu e recomandat copiilor sub 3 ani, eu totuşi l-am luat pentru că piesele mici nu sunt atât de mici încât să le poată înghiţi, iar roţile, deşi şi ele măricele, le-am pus de-o parte, preventiv. Ce-mi place la acest set e faptul că, spre deosebire de altele, cuburile se desfac foarte uşor, astfel că şi un copil de 1 an, precum Alexia, poate îmbina şi desface singur piesele. Aşa nu mai există riscul să se plictisească de ele pentru că nu le poate mânui. Mai am unele cuburi constructive, dar de acelea trebuie să tragi cu forţă ca să le desfaci, or ce forţă poate avea un copil de 1 an? Poate că, pentru 3 ani, sunt prea slabe piesele celor de la Burak, dar pentru vârsta Alexiei sunt tocmai bune pentru a o ajuta să-şi dezvolte îndemânarea. Cât despre imaginaţie, acest joc o pune la grea încercare, dar, mai degrabă pe a noastră decât pe a piticei. Până pricepe ea ce şi cum poate construui cu aceste cuburi, ele sunt bune pentru că o ajută să îşi dezvolte motricitatea, să distingă formele – să facă diferenţa între forme şi culori. Şi, totodată, mă ajută şi pe mine că o ţine ocupată, astfel încât să pot face treabă prin casă. Totodată, mai sunt bune pentru a păcăli copilul să pape. Dacă îi pun cuburile pe masă, cât se distrează cu ele, mănâncă orice, fără comentarii.
Si noi avem cuburile astea si intr-adevar sunt foarte distractive si nu se plictiseste niciodata de ele…. dar cand e vorba sa le strangeeeeem!!!! E jale mare ca le gasesc si in cele mai inimaginabile coltisoare :))
Deea, am gasit pana si in adidasi cubulete d-astea :)) Uneori sunt atat de obosita, ca le dau cu piciorul din drum si le las acolo. asta e, e urat, dar practic :)) cat despre distractie, mai mult ne distram noi cu ele,ca picea nu prea intelege ce si cum. deocamdata profitam, ca mai incolo nu stiu daca ne va mai lasa…
Offff,m-am saturat de strans la ele!Eu nu mai vreau,dar copiii cu siguranta vor.Spor la adunat si pupici.
Daca pana acum ma plangeam ca am de adunat nu gluma dupa ce i-am luat cele 100 de mingiute, de data asta chiar dau in balbaiala pana termin de strans, pentru ca, a doua zi, sa o iau de la capat, dupa o repriza de joaca in casa :(( pupam
Apropos de riscul de a inghiti piesele mai mici, am citit parca in cartea lui Dr. Spock ca o regula simpla este ca tot ce poate intra in sulul de carton al rolei de hartie igienica prezinta riscul de a fi inghitit de copil. Nu mai stiu insa daca pomenea ceva si de varsta….sau daca americanii au rolele alea mai mici ….
Ce tare faza cu “nu ştiu dacă americanii au rolele alea mici” :))) Totuşi, la cât de mari sunt rolele noastre, nu cred că e valabila comparaţia. De regulă, eu mă ghidez în funcţie de ce văd că poare băga ea integral în gură. De exemplu, o corcoduşă o bagă în gură fără probleme, aşa că nu-i las la îndemână lucruri de mărimea acestui fruct. Sau pe cele de două ori mai mari decât corcoduşa. Trebuie să fie cel puţin la fel de mici cât gura biberonului cu gâtul subţire, asta ca să îţi faci o idee.
Da, ce spui tu pare mai aproape de adevar. Cred ca oricum te cam prinzi ce poate fi inghitit de ei.
PĂi da, observând mi-am dat seama.
Jucariile sunt ok, dar, intr-adevar, rotile pot fi inghitite de bebei. Trebuie sa avem grija sa nu puna mana pe ele.
Vroiam sa spun ceva legat de bebe, la modul general. Nu e o idee buna sa le dati jucarii, telefoane (am vazut cazuri), sa-i tineti in brate sau sa-i tineti in fata TV-ului cand mananca pentru ca mai tarziu o sa aveti probleme. Adica, tot mama se va chinui cu copilul cand va trebui sa manance singur.
El trebuie sa constientizeze faptul ca la acea ora se mananca, nu e loc de joaca.Eu m-am chinuit foarte mult cu fetita mea s-o fac sa manance dupa un anumit program, mai ales ca timp de 6 luni i-am dat doar tzitzi.
Multa sanatate!