Declaratie de dragoste pentru Zurli

Aşa cum v-am obişnuit, după fiecare spectacol marca Zurli la care participăm vin pe blog să vă povestesc cum ne-am distrat. De data aceasta nu vreau să încep cu povestea, ci o voi lua invers. Adică voi începe cu deznodământul. Sâmbătă, după somnul de prânz, Alexia mi-a ordonat pe acel ton pe care mulţi dintre voi, părinţii, îl cunoaşteţi foarte bine. “Mami, te log flumos să bobeşti cu Milela (nota mea: Tanti prezentatoarea) să bină la noi cu Zuli. Nu mai vleau să dolm singulă. Vleau să dolm cu Zuli. Ai auzit ce am spus eu?”. Am auzit. Dar zău că nu ştiu cum vor încăpea cu toţii în pat cu Alexia, căci Gaşca Zurli  nu e chiar atât de mică…  Mirela, dragă, ai vreo sugestie? Please, help!!! Aşa declaraţie de dragoste n-am mai auzit  din gura Alexiei. 

Reacţia ei m-a surprins cu atât mai mult cu cât a plecat cu lacrimi de crocodil de la Puzzle Cafe, unde s-a jucat Motanul Încălţat.  De ce a plâns? Păi s-a întâmplat o MAAAAREEE tragedie. La fiecare reprezentaţie, Alexia ia de acasă câte un animăluţ din pluş ca să-i arate spectacolul “Zuli”. Sâmbătă i-a venit rândul renului.

Alexia a rămas, în primă fază, interzisă când a văzut că, printre alte jucării,  Motanul Încălţat fix acelaşi model de ren.

Apoi s-a bucurat că au jucării la fel. Doar că, la finalul spectacolului, când toţi copiii au urcat pe scenă să se zbenguie, Alexia şi-a pus jucăria pe jos şi a început să ţopăie. O fetiţă mai mare a văzut renul pe jos, l-a luat şi i l-a dus în culise Motanului, crezând că l-a pierdut. Au urmat urlete şi ţipete. Jale maaare că fetiţa i-a luat jucăria. Am recuperat-o în doi timpi şi trei muşcări, dar plânsul nu a trecut atât de repede…

“Nu mai vau a Zuli. Mami să nu mai benim la Zuli că nu mai vleau, că m-a supălat”, a tot spus fii-mea printre lacrimile de crocodil ce îi curgeau şiroaie pe obraz. Dar, spre ieşirea din Puzzle Cafe s-a oprit brusc din plâns când a ajuns lângă coşuleţul cu bombonele. E lege, la plecare fiecare copil primeşte câte o bombonică. După ce a luat dulcele de rigoare, Alexia s-a pus iar pe plâns. “Nu mai vau a Zuli, mi-a luat lenu, nu mai melgem mami, da?”. Şi la metrou a continuat circul.

I-a trecut subit la vederea unui Kinder Bueno. Apoi, după ce s-a trezit din somnul de frumuseţe, am primit ordinul ferm: Zurli trebuie să vină la noi acasă.

Ah, şi nu închei fără filmuleţul de rigoare. Mi-a plăcut că Alexia (căreia nu-i convine absolut deloc să i se spună ce să facă), punea renul să aplaude, să danseze şi să se aplece, exact aşa cum le zicea Tanti Prezentatoarea copiilor să facă…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close