Eu cred că ambreiajul ăsta a fost inventat de cineva care a vrut să facă mișto de șoferii începători. Sau doar de șoferițe, nu mi-e clar încă. Păi cum, fraților, este posibil ca la a 10 ședință de condus să omor motorul mai des ca în primele? Ce mândră eram de mine la primele ședințe de condus, ce rotundă mă dădeam că am omorât motorul doar de 4 ori…
Și-acum, spre final, mă dau manelistă, îl omor fără număr, de la mine, că sunt darnică! Of, mama lui de ambreiaj! Pot să-l scot și să-l arunc pe gârlă? Pot-pot? Vă rrrrog! Pretty please!
Și dacă nu, eu tot îmi bag piciorul în el de ambreiaj. Ah, stați, nu merge asta că, oricum, trebuie să îmi pun piciorul PE EL. Problema mea e CUM ridic piciorul de pe el? Cu grijă și atenție, știu. Sunt tare la teorie, dar practica… mama ei de practică!
Deci – că, da, când vine vorba de condus sunt ca blonda din bancuri și de aceea îmi permit să încep o frază cu deci… Măi nene, ce incantații trebuie să fac ca să îmi împrietenesc, la cataramă chiar, piciorul stâng cu mofturosul ăla de ambreiaj? Cum? Ba ridic prea încet și râd până și melcii de mine când trebuie să plec de pe loc…
Ba îl ridic prea repede, și HÂC, mașina se zgâlțâie Roțile se opresc, Gabi (instuctorul) oftează adânc, claxoanele încep să curgă pe sistem manelistico-turbo-pe-sistem. Eu dau de cheie, ridic piciorul înceeeet, Gabi pune frână, eu ”Ce? Ce? Ce? De ce?”. El, calm (enervant de calm), ”Păi e puțin cam roșu semaforul”. Pe bune? Era verde acum 2 secunde. Dar, se pare, secundele mele nu au aceeași durată cu secundele universului.
A fost o vreme când eram Mihai Viteazul la volan. Mă rog, nu eram, doar mă credeam, însă ăsta e un mic detaliu nesemnificativ. Nu știu ce mama zmeilor se întâmplă că, în loc să mă deștept, eu mă pleoștesc pe măsură ce se apropie momentul absolvirii cursurilor școlii de șoferi. La cum am început, mă și vedeam cu diploma și cu Magna Cum Laude. Ei aș, da’ de unde? Și asta din cauza unui nenorocit de ambreiaj căpos și neprietenos. (Note to myself: hidramata e de mine, claaar! Dar, mai întâi, să reușesc naibii să iau permisul!)
Nu e de ajuns că am picat la mijloc între războiul dintre piciorul meu stâng (un drăguț, un finuț, un amabil din cale-afară) și ambreiaj (un căpos fără margini, urâcios, mofturos, rigid). Acum nu mai am nici somn din cauza frământărilor. Cum mama zmeilor să îi împac p-ăștia doi (piciorul meu și ambreiajul, că despre ei e vorba în propoziție)? Oare timpul și exercițiul vor stinge conflictul ăsa? (note to myself: cred că va trebui să iau tot mai în serios varianta hidramatei) Cum mama zmeilor să fac? Bun, am renunțat la încălțămintea cu talpă groasă, din cauza căreia ”nu simt” pedalele, dar nu e suficient!
Mă încăpățânez (note to myself: să nu mă mai întreb cu cine seamănă fii-mea atât de căpoasă!) să iau permisul ăla! În primul rând pentru că am văzut că pot. Tot în primul rând pentru că sunt tare mândră de mine că am reușit să îmi înving teama de mașini. Adicătelea, la volan nu mă mai fac atât de mică așa cum mi se întâmplă când sunt pasager și pe lângă mine trece o măgăoaie de mașină (reminiscențe din cauza unui urât accident). În plus, chiar îmi place când sunt la volan, pe bune! E o senzație mișto rău! (Nu cereți detalii, că nu vi le dau, le țin pentru mine, nah!) Ah, și mai vreau permisul ca să îi scot (alți) peri albi lui bărbati-meu: să stea el în dreapta și eu la volan, să vadă și el cum e (yeap, I know, I am evil!)
So, acestea fiind scrise, aștept avalanșa de sfaturi, ponturi sau lecții… Numiți-le cuim vreți, numai despre îmblânzirea ambreiajului să fie. La chestionare stau bine, nu mă plâng.
Hai merci!
P.S. Dacă iau permisul în viața asta, promit că anunț pe unde voi merge, să știți ce trasee să evitați
P.P.S.: primesc cu drag și sfaturi de la cei care au dat traseul în sectorul 4. Păreri, impresii despre traseu & examinatori
Într-un final, așa am luat examenul auto., după ce l-am picat de două ori 😉
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like…
Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
Singura metoda de imblanzit ambreiajul e sa il desfiintezi. Asculta sfat aici, de la soferita batrana si pasionata: cea mai buna investitie pe care poti sa o faci in viata ta de conducator auto e in cutia de viteze automata. Asa ca nu va zgarciti si usurati-va viata!
Din pacate, la examen nu poti participa cu o astfel de masina, asa ca iti urez mult succes sa capeti reflexele potrivite pana atunci 😉
Hidramată vreau şi eu, doar că instructorul şi proful de legislaţie spun în cor: NU automată pentru începători! Dar până ajung eu să-mi iau hidramată, trebuie să îmi reglez jocul de picioare la examen şi să fac frumos la poliţist :((((
Salutări. Probabil târziu pentru șoferița din 2016, dar am o tehnică (proprie, cred) pe care am dezvoltat-o în orele suplimentare de după primul examen picat, când am schimbat instructorul care era pafarist complet. Metoda îmi aparține, nu mi-a fost inspirată de noul instructor.
Știm cu toții poezia plecării din rampă. Orice instructor o spune: piciorul stâng pe ambreiaj, cel drept pe frână, cuplăm viteza 1, ridicăm ușor piciorul stâng de pe ambreiaj, simțim cu începe să cupleze, ridicăm în continuare câțiva mm, sub un cm (dacă poate cineva să măsoare mm cu piciorul să mă anunțe), începe să tremure puțin mașina și apoi eliberăm frâna și mașina pleacă singură chiar fără să apăsăm accelerația. Mutăm piciorul drept de pe frână pe accelerație și gata. Am plecat.
Poezia este sublimă iar acum îmi reușește tot timpul. Iată care sunt ingredientele de succes.
– Călcâiul piciorului de pe ambreiaj să fie la podea. Neapărat. Ignoră ce spune instructorul că nu așa. El se teme pentru discul de ambreiaj. Unii jmecheri au reglat cursa la ambreiaj mai sus ca elevul să nu poată ține călcâiul pe podea că se obișnuiește așa la semafor și le strică discul. Sugestia? Schimbă mașina, schimbă școala. Revenind, la plecarea din rampă, ȘI DOAR ACOLO, se proptește călcâiul în podea. În acel moment, mișcarea piciorului stâng este mult mai controlabilă, mai fină. Și, cel mai important, piciorul stâng poate rămâne fixat în poziția determinată de tremuratul mașinii atunci când cel drept se ridică de pe frână. Pentru cine nu crede, stați pe fotoliu, puneți piciorele jos ca fiind apăsate pe pedale, ridicați piciorul stâng în aer ca și cum ar fi la punctul de lucru, apoi ridicați piciorul drept de pe frână cam 5 cm, mișcați-l către dreapta 10 cm apoi apăsați ușor accelerația imaginară. Veți constata cu surprinză că se mișcă și piciorul stâng dacă nu are punct de sprijin în călcâi pe podea. Ei bine, câțiva mm dacă ați mișcat piciorul stâng din punctul de lucru al ambreiajului, atunci motorul moare. Este foarte simplu. Repetați apoi experimentul din fotoliu când călcâiul stâng este înfipt în podea. Altă viață. Deci, călcâiul la podea la plecarea din rampă. Dar nu faceți asta și la alte manevre cu ambreiajul care sunt mai rapide iar turația motorului este mai mare și nu moare din șocul cuplării ambreiajului.
– Cum simt tremuratul mașinii? Eu nu prea îl simțeam. Nu aveam curaj să merg chiar până în punctul de lucru ci 1-2 mm mai jos iar mașina nu tremura atât de evident. Dacă te duci 1-2 mm peste punctul de lucru, motorul moare sigur. Așa că preferam să nu ridic prea sus. Și atunci, cum simt tremuratul? Păi în schimbătorul de viteză. Deci, cuplezi treapta 1 și rămâi cu mâna pe schimbător până la plecarea ușoară de pe loc, primul metru. Nu duce mâna dreaptă pe volan. Nu ai de ce atunci când pui mașina în mișcare în primul metru. Sau te descurci cu mâna stângă. Sau poziționezi volanul pe direcția dorită de pe loc. Cu mâna dreaptă pe schimbătorul de viteze, vibrațiile pe care cuplarea ambreiajului le produce sunt mult mai clare. Le simți cum cresc în intensitate. Nu trebuie să mai aștepți să tremure bordul mașinii. Se simt cu mult înainte și încep să crească în intensitate. Este cel mai bun instrument pe care un șofer îl are pentru a simți activitatea ambreiajului de cuplare.
– După ce puneți călcâiul la podea, mâna dreaptă pe schimbător iar plecările din rampă vă ies bine când le încercați, folosiți apoi metoda de plecare din rampă la orice plecare de pe loc la semafor, chiar dacă drumul este orizontal. Adică, apăsați frâna la semafor și ridicați piciorul de pe ambreiaj. Frâna este echivalentul rampei care împiedică mașina să plece de la prima atingere a ambreiajului. Nu eliberați frâna la culoarea verde. Lăsați-o apăsată, ridicați ambreiajul la punctul de lucru și apoi eliberați frâna. Veți pleca de pe loc la semafor mai bine decât mulți șoferi experimentați care se vor minuna ce elevi buni sunteți în mașina școală. Veți face astfel zeci, poate o sută, de plecări din rampă în fiecare ședință auto. Aceasta este cheia învățării ambreiajului la începători. După câteva sute, poate o mie de km de mers în oraș, mușchii vor căpăta memorie și vor ști unde să se oprească și cum să controleze ambreiajul chiar în viraje cu viteza a doua, fără povestea călcâiului. Dar călcâiul rămâne de bază la plecarea în rampă mai dură chiar și pentru șoferii profesioniști.