De ce buchetul de flori pentru Doamna de la școală este motiv de război?

Prima zi de școală. Sau ultima. Sau înainte de vacanță. Ori de Sărbători. Sau 1 și 8 martie. Ori ziua de naștere. Sau prima ședință cu părinții. Toate astea sunt motive pentru (unii dintre) părinții români să se întrebe cum să procedeze cu buchetul de flori pentru Doamna de la școală. Să îi ducă sau nu? E acesta considerat șpagă sau nu? Și cât să coste? Cel mai simplu o fi ok, sau se uită doamna chiorâș?

Oare ceilalți părinți vin și ei cu flori la Doamna? Poate râd copiii de al meu că îl trimit cu buchetul de flori cel mai simplu și cel mai banal… Sau fără. Dar dacă i-l iau pe cel mai frumos și cel mai scump, poate se învață Doamna așa și crede că suntem plini de bani și vine cu pretenții? Cum să fie mai bine? Cu sau fără flori?

Astea sunt câteva dintre întrebările la ordinea zilei pe Facebook, pe WhatsApp, pe e-mail sau în grupurile de părinți de la scara blocului, ori de la poarta școlii/grădiniței/creșei.

Gestul de a oferi flori împarte lumea, invariabil, în două mari tabere: ăia care duc flori și cei care nu duc flori. Fiecare tabără o pune la zid pe cealaltă pentru că face diferit. Bine, mai e și o a treia categorie de oameni în acest război ”buchetul de flori pentru Doamna”: ăia care stau în banca lor și nu zic nimic. Dar sunt, parcă, tot mai puțini aceștia. Pentru că e de porc să fii neutru. Trebuie să iei atitudine, dom’le! Că, altfel, nu te interesează.

Când vine vorba de buchetul de flori pentru Doamna, eu zic că DA, e ok să duci flori la școală. Dar NU, nu e obligatoriu. Și nici NU E OK ok să transformi acest gest elegant într-un motiv de a te da mare și tare. Să începi o adevărată luptă pentru cel mai jmecher buchet de flori pentru Doamna și să te uiți chiorâș la cei care vin doar cu o floare sau cu ceva pe care tu, posesor de gresie și faianță poleită cu aur și cristale Swarovski, îl consideri nedemn de dat Doamnei.

Da, poți duce un buchet de flori doamnei. Da, e și mai frumos dacă duci o floare în ghiveci pe care Doamna să o păstreze în clasă, unde o vor îngriji elevii. Iată, așa vor deprinde și ei chestia aia cu responsabilitatea. Nu e șpagă sa duci flori doamnei la școală. Nu înțeleg de ce, sau, mai bine zis, refuz să văd cum gestul asta frumos s-a denaturat din cauza competiției între adulții care vor să se dea mari și tari, care vor să impresioneze sau, chiar, să ”cumpere” bunăvoința Doamnei întru favorizarea odorului. Partea nasoală e că atitudinea asta a adulților e împrumutată și de copii. Competiția asta “ba al meu e mai mare, mai frumos, mai scump” se ia mai ceva ca râia.

Și, uite așa, apare handicapul unora ca nu se pot ridica la înălțimea așteptărilor. Ale cui așteptări? Ale celor cu ”al meu e cel mai cel”. Și, de ce să n-o zic p-aia directă: și al unor Doamne, care, în timp, au prins gustul de a fi răsfățate cu cele mai rafinate, simandicoase și scumpe lucruri. Și le așteaptă sau, chiar, le pretind. Din păcate…

Să oferi flori e un gest galant. E un semn de recunoștință, de apreciere. Dar nu e ceva obligatoriu. Nu poți, nu-ți permiți, ok. Chiar nu trebuie să te dai peste cap ca să fii în asentimentul celorlalți părinți. Iar Doamnele nu trebuie să îi pună la colț pe cei care nu le ridică pe un piedestal și le aduc jertfe.

Așa cum am povestit de nenumărate ori, aici, pe blog, eu provin dintr-o familie săracă. Nu aveam bani de flori, părinții nu puteau să mă trimită la florărie să aleg buchetul de flori pentru Doamna. Și mă simțeam cel mai prost copil din curtea școlii, pentru că nu veneam măcar cu niște garoafe. Până mi-a venit ideea să tai câțiva trandafiri din grădina blocului. Trandafiri pe care eu și tata îi plantaserăm și îi îngrijeam. Erau roz, catifelați, imenși și parfumați. Când înfloreau, le simțeam parfumul în casă, de pe balcon. Prima oară când i-am dus trei fire Tovarășei învățătoare, țin minte că i-a mirosit și m-a întrebat de unde i-am furat. I-am povestit de grădina mea cu flori. În fiecare an, mă aștepta cu trandafiri. Nu voia nimic altceva de la mine, doar trandafirii mei parfumați. Mereu mă întreba dacă aveam grijă de ei, dacă îi udam, dacă puneam alții noi. Țin minte că tata îi dusese câțiva să își pună și ea.

Să dai flori nu e o obligație

Când fii-mea a început școala, i-am povestit despre însemnătatea gestului de a oferi flori. Despre eleganța lui. Dar, am subliniat că nu e obligativitate. Mereu am întrebat-o dacă vrea să ducă flori Doamnei. De fiecare dată am lăsat-o să își aleagă ghiveciul cu flori. Și de fiecare dată o întrebam dacă avea grijă de el, în timpul anului.

În loc de flori

Iar dacă nu vă place ideea cu buchetul de flori pentru Doamna, atunci, cred, poate v-ar surâde următoarea sugestie: o felicitare. Și numai dacă vrea/simte și copilul să o facă! Una făcută de copil, doar de copil. Așa cum va putea el. Doamnele, să știți, pot recunoaște extrem de ușor când o felicitare e făcută doar de copil și când a făcut-o mama, dar atribuie meritele realizării exclusive copilului. De ce? Pentru că mama vrea să o impresioneze pe Doamna cu cât de priceput e odorul. Și, nu, nici acest gest nu are de ce să fie considerat șpagă sau un mod de a ”cumpăra” atenția Doamnei.

Sau, iată, altă idee

În loc să aducă flori, copiii pot veni la școală cu cărți pe care le-au citit și pe care să le doneze bibliotecii școlii. A aceleia în care învață sau, de ce nu, a altei școli, acolo unde sunt elevi mai puțin norocoși și nu au o blibliotecă dotată.

Deci, da, e frumos să oferi flori Doamnei. Și nu, nu ar trebui să fie un capăt de țară dacă îi dai sau nu o floare. Doar să nu transformăm acest gest într-o ocazie de a lua ochii lumii cu cel mai  scump și cel mai tare din parcare ghiveci sau buchet de flori pentru Doamna.

Hai să aveți un an școlar minunat! Cu sau fără flori pentru Doamna. Dar, mai ales, fără competiții stupide, copilărești între adulți 😉

Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag. Iar dacă ți-a plăcut, m-aș bucura să dai un share și să-mi spui părerea ta, într-un comentariu. Primesc cu deschidere chiar și criticile, formulate într-un limbaj decent 😉
Mă poți urmări și pe FACEBOOKpe INSTAGRAMdar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe). Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, ocazional, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
%d bloggers like this: