haine-foto pixabay

De ce ar fi o rușine să primești haine și alte lucruri de la cei care nu mai au nevoie de ele?

De-a lungul vieții, am tot întâlnit oameni care au vrut să îmi dea haine și alte lucruri pe care ei nu le mai folosesc. De fiecare dată am fost întrebată dacă nu mă supăr că vor să îmi dea acele lucruri. De fiecare dată m-am mirat de această întrebare. Stau și mă-ntreb de ce ar fi o rușine să primești haine și alte lucruri de la cei care nu mai au nevoie de ele?

Zilele trecute mă sună o fostă colegă. Nu am avut o relație strânsă cu ea. Nu ne-am făcut confidențe, nu am ieșit împreună, nu ne-am vizitat. Așa cum fac de obicei, de câte ori am putut, am ajutat-o. Cu articole despre artiștii pe care îi impresaria, cu un număr de telefon, cu informații. Chestii ca între jurnaliști. Lucruri firești, până la urmă. Discuția cu ea m-a făcut să mă întreb din nou, retoric, firește, de ce ar fi o rușine sau o jignire că o persoană vrea să îi dea alteia lucruri care îi prisosesc.

Discuția noastră a fost cam așa:

  • Bună, Cristina.
  • Bună.
  • Vreau să îți propun ceva, dar nu știu cum să ți-o zic.
  • Direct!
  • Te rog să nu te superi, te rog mult. Uite, ia propunerea mea ca atare. Nu am alte intenții, nu vreau să te jignesc sau să te supăr. Pur și simplu ia-o așa cum ți-o zic.
  • Ok, bine. Mă speriase puțin. Mă gândeam că era ceva grav. Sau că vrea să îmi ceară ceva ce nu mi-ar fi prea ușor să îi ofer.
  • Dar te rog mult, nu te supăra că m-am gândit la tine, încerca ea să ambaleze frumos ceea ce urma să îmi propună. În glasul ei am simțit că se simțea, oarecum, jenată. Dar și că își dorea să se asigure că propunerea ei nu mă va face să mă simt ofensată.
  • Nu, măi, nu. Mă știi doar, nu mă supăr eu cu una cu două.
  • Uite… Eu am niște lucruri… cosmetice, parfumuri, haine, chestii… Unele sunt noi, pe altele le-am folosit, dar foarte puțin… M-am gândit să te întreb dacă nu te superi că vreau să ți le dau ție.
  • De ce m-aș supăra că vrei să faci un gest frumos?
  • Nu știu… Poate pentru că unii oameni se simt jigniți de chestia asta.
  • Cum să te simți jignit când cineva vrea să îți dea ceva cu tot dragul?
  • Ei, știi cum sunt oamenii.
  • Din păcate.
  • Dacă nu vrei, spune-mi. Dar insist să nu te superi pe mine că ți-am propus asta.
  • Nu, măi, nu mă supăr. Stai liniștită! De-a lungul timpului am tot primit lucruri. Haine pentru Alexia, de la prieteni care au copii mai mari, haine pentru mine, tot de la cei care nu le-au purtat sau care nu le mai poartă. Am tot primit cu drag. Și, la fel, tot cu drag, le dau și eu mai departe. Ce pot folosi, păstrez, ce nu, dau mai departe. Cum și eu mă bucur când primesc ceva, așa cred se bucură și cei cărora le dau ce ne prisosește nouă. Știi vorba aia cu dar din dar se face rai.

Am simțit o ușurare în vocea colegei mele.

După discuția asta, eu tot stau și mă întreb și mă minunez: de ce unii oameni se consideră jigniți de un astfel de gest? Eu m-am bucurat de fiecare dată când am primit ceva, fie haine, fie jucării pentru copil, sau birou, ori lustră de copii, încălțăminte, genți etc. De la sora mea mai mare, de la prietenii noștri cu copii mai mari, de la alte rude de-ale noastre. Ce ni s-a potrivit, am folosit cu drag. Ce nu, am dat și eu mai departe altora. De fiecare dată când am dat, am văzut bucuria pe chipurile celor care le-au primit.

Am dat saci întregi cu haine și jucării. La biserică, la cunoscuți, la vecini. O singură dată am dat doi saci cu haine unei femei cu fuste colorate, care umbla prin tomberoanele de la bloc. Era cu copiii ei. Seara, două blocuri mai încolo, am găsit mare parte din haine aruncate pe jos. M-am lecuit. Am mai trimis colete și persoanelor care îmi cereau ajutorul pe internet.

Până am primit un avertisment că una dintre destinatare deținea un magazin second hand. Am devenit mai atentă cu persoanele care îmi cereau pe Facebook sau pe blog haine și alte lucruri pentru copii. Nu de alta, dar am mai avut o experiență neplăcută cu o astfel de persoană. Așa că am ales să le dau fie la biserică, fie prietenelor sau vecinelor.

Aceeași dilemă o am și în privința hainelor cumpărate de la magazinele second hand. Văd mulți tineri prin astfel de magazine. Știu oameni care cumpără frecvent de la SH. Dar puțini sunt cei care recunosc asta. Mie nu mi-e rușine să o spun. Am fost deseori întrebată de unde am luat cutare sau cutare lucru. Iar când spuneam de la un SH, eram lovită cu o grimasă neplăcută din partea interlocutorului.

Știu, mulți se tem de cine știe ce bacterii sau boli ce se pot transmite în cazul hainelor de la SH. Dar, asta dacă le porți fără să le speli. De preferat la 90+ grade. Și dacă îți iei haine noi din magazin, firesc mi se pare să le speli înainte să le porți. Că doar nu au fost depozitate sau expuse în mediu steril!

Sunt eu prea… naivă? Vouă vă este rușine să primiți haine și alte lucruri de la cei care nu mai au nevoie de ele?

Foto: pixabay.com

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

Dă un share:

One Comment

  1. Am fost în familie 14 fete în familie, verișoare. Rochițele s au dat de la una la alta, la bunica era depozitul cu saci, pe vârste. Mă bucuram când primeam ceva nou, dar am apreciat mereu sa nu faci risipa.
    Și de aici am rămas cu reciclarea în cap. ..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll Up
%d bloggers like this: