Dactilopictură, episodul 3

La al treilea curs de dactilopictură am învăţat… să am răbdare. Muuuultă! Pentru că Alexia a fost într-o toană nu prea bună, astfel că nu prea am colaborat. Ne-am înţeles bine când a trebuit să mâzgălim, să facem fundalul lucrării, apoi cu greu a acceptat să urmeze instrucţiunile şi să colaboreze cu mine. Iar eu am făcut tot posibilul să repar ce strica ea. Abia aproape de finalul cursului, când i-a atras Cristina atenţia că, dacă nu o lasă şi pe mai să deseneze cu ea, să o ajute, nu va mai primi recompensa.

Joi, la Sarida Kids Club, Cristina ne-a învăţat să facem un peisaj din natură: iarbă, floricele, soare, norişori. Adică ceva în genul acesta:

DSC08685
Iată şi etapele realizării unei astfel de capodopere:

DSC08635

DSC08645

dactilo

dactilo (1)

dactilo (2)

dactilo (3)

 

 

 

 

 

 

 

Acolo unde s-a putut, am mascat bazaconiile: cu soarele am acoperit “şapele” desenat de Alexia. Corect, de altfel, şarpele poate face şi el parte dintr-un peisaj din natură, dar nu printre nori, ci pe jos, pe lângă iarbă. Nu? Sau Alexia o fi vrut să deseneze vreun şarpe zburător? Mă rog, cert este că, pe ici pe colo, am putut salva desenul de la un dezastru. În fond şi la urma urmei, la acest curs învăţăm şi cum să interacţionăm, cum să lucrăm în echipă.

 

Ah, şi un filmuleţ cu noi în timpul lucrului, spre final, când Alexia a cedat şi a devenit cooperantă:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close