DACĂ AȘ INTRA ÎN MINTEA PISICILOR MELE, M-AȘ ÎMBOGĂȚI

Tare aș vrea să știu ce e în mintea pisicilor mele. Și sunt convinsă că, dacă aș reuși asta, m-aș îmbogăți. Cum așa? Păi, de ieri dimineață, de când am postat pe Facebook că pe mițele mele le doare în vârful cozilor de bradul de Crăciun, o grămadă de pisicari mă întreabă ”Care e secretul?”.

Și eu aș vrea să știu de ce pisicile mele nu sunt tentate să sară în brad. Să roadă tot de prind pe acolo, să doboare ”inamicul”, spre disperarea mea. Dar, nu! Mica și Kyra se comportă de parcă nu aș avea brad în casă. Pur și simplu… li se rupe de bradul meu. De globuri. De decorațiunile din brad. Nu vor să-l doboare și pace!

bradul-de-craciun-si-pisicile-2
Mițele mele preferă să stea pe calorifer, decât să se ”dea” la bradul aflat la doi pași de ele

Dacă aș găsi un om care să le citească gândurile și să afle de ce felinele mele nu vor să dărâme bradul, aș vinde secretul tuturor posesorilor de pisici. Vă dați seama ce de bani aș face? Glumesc. Sau nu 😉

Știu că acum posesorii de pisici mă blagoslovesc. Cum e posibil să ai brad în casă și să nu fie doborât de pisici în doi timpi și trei mișcări? Nici eu nu știu răspunsul. Dar, vă rog, nu mă urâți pentru asta.

bradul-de-craciun-si-pisicile-3
Bradul nostru, producție 2016. Și Mica, pusă ”cu forța” la poză 😉

Vă spun acuș-acuș ce fac eu. Poate, cine știe, funcționează și la voi

  • În primul rând, am brad din plastic. Cel natural sunt convinsă că le atrage prin mirosul specific.
  • Nu mai pun beteală în brad. Nu după ce Kyra era să-și piardă cele nouă vieți după ce a mâncat beteală.  De altfel, beteala era jucăria lor preferată. Acum, adio beteală.
  • În partea de jos a bradului nu mai pun nimic. Nimic care să atârne și să le tenteze pe ele să dea cu lăbuțele, să se joace.
  • Nu mai folosesc nici instalație cu beculețe minuscule. Erau bune de ronțăit. Avem un brad cu fibră optică, deci, nu mai e nevoie de beculețe.
  • Am decorat bradul cu globuri care nu se sparg și cu cartonașe sclipitoare. Just in case, dacă ”pică” bradul din neant, să nu aibă ce să se spargă.
  • Anii trecuți, am lăsat bradul gol vreo două zile, cât să-l miroasă pisicile și să se obișnuiască cu el. L-au mirosit, dar nu s-au urcat.

Cam atât.

În concluzie, chiar nu știu de ce pisicilor mele nu li se pare atât de atrăgător bradul…

Vă las cu un clip… de sezon 😉

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: