Cuvinte pe placul meu

La aproape doi ani şi jumătate, Alexia înţelege tot ce vorbim, ce îi transmitem şi deja a început să vorbească pe înţelesul tuturor. E ca un burete care absoarbe tot: orice cuvânt care i se pare ei nu ştiu cum, îl repetă, apoi ne pune să-l repetăm şi noi, iar şi iar şi iar… Deja iniţiază ea jocurile noastre verbale. De exemplu, când vreau să repetăm cum fac animalele, iau o mină de neştiutoare, apoi o întreb: “Şiiiiii calul cum face, mamai? Şi-şi-şi măgarul?”. Iar ea când vrea să imite animalele vine la mine, face ochii mari şi zice “şi-şi-şi cau?”, tot ea răspunde, apoi aşteaptă să îi pun eu întrebările.

La capitolul pronunţie, stă binişor, deja sunt cuvinte pe care acum le pronunţă integral, şi nu doar prima sau ultima silabă. Însă mai sunt şi cuvinte pe care le poceşte sau pronunţă doar anumite silabe din ele. Din categoria acestora, sunt câteva care îmi plac atât de tare, încât le pronunţ şi eu ca ea. Au fost mămici şi rude care mi-au atras atenţia că ar trebui să le pronunţ corect, astfel ca ea să se corecteze. Dar îmi plac atât de tare în varianta ei, încât vreau să mă bucur de ele, aşa cum le pronunţă ea, cât mai mult posibil. Mai sunt şi cuvinte al căror sens ne-a luat ceva până să-l înţelegem. De exemplu "puia". Până la urmă, enervat, copilul ne-a arătat singur ce e puia: s-a dus la bucătărie, şi şi-a luat din urcătorul de vase o linguriţă. Apoi am descoperit că puia e, de fapt, orice tacâm, nu doar linguriţa.

Iată câteva dintre cuvintele din vocabularul Alexiei pe care NU vreau să le corectez:
-cuchiţa = rochiţa
-bec = te iubesc
-bunine = buline
-puia = linguriţa
-bişi = biscuiţi
-şuc = supă (zeamă)
-pofu = cartof
-uşu = ursul
-mucăiacă = mulţi ani trăiască
-pachete = castravete
-găiţa = gărgăriţa
-iniaşu = umeraşul
-paiaiu = tramvaiul

Uite-aşa ne jucăm noi de-a imitatul animalelor:

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: