Nu suntem o familie de microbişti. Am un soţ care, slavă Domnului, nu este înnebunit după fotbal, pe care să îl apuce crizele că nu e lăsat în pace să se uite la un meci. Sau care să ţină televizorul toată ziua bună ziua pe meciuri. De regulă, singurul exemplar masculin din casa noastră nu (prea) se uită la fotbal. Nu la cel intern. Ci doar la partidele importante, cum sunt acum cele din cadrul EURO 2016.
În schimb, eu eram microbistă. Stelistă înfocată, care nu rata meciurile echipei preferate. Asta în copilărie, în adolescenţă, căci, după Revoluţie, nu mi-a mai plăcut fotbalul. Nu ştiu de de, sincer.
În condiţiile actuale în care noi nu ne uităm la meciuri, nici prin cap nu-mi trecea că fii-mea să ştie măcar ce e ăla fotbal. Darămite să şi vrea să se uite la vreo partidă! Dar ne-a uimit pe amândoi la primul meci al României din cadrul Campionatului European de Fotbal 2016. Să vă iau uşurel!
Ajungem noi acasă hotărâţi să ne uităm la partida Franţa-România. Măcar să ne aruncăm privirile la partida de debut a naţionalei noastre, dacă ne va lăsa “demoazela”. Aşa că, după tradiţionala cină în familie, punem copilul să aleagă. Merge în camera noastră, să se uite la desene, ori în camera ei, să se joace. A urmat o discuţie savuroasă:
– Alexia, mamă, nu vrei să te duci la tine în cameră să te joci?
– Nici să mergi la noi în cameră, să te uiţi la desene?
-Vreau să stau să mă uit cu voi la meci. De ce mă trimiteţi la voi?
-Pentru că vrem şi noi să ne uităm la fotbal liniştiţi. Câteva minute, măcar. De când te uiți tu la fotbal, Alexia, mami?
-Mie îmi place forbalul. Când mă fac mare, vreau să devin forbalist….
După 5 minute, Alexia mea îl întreabă pe ta-su:
– De ce țipă oamenii ăia acolo?
– Că așa e pe stadion. Îi încurajează pe jucători
– Noi de ce nu am mers pe stadion?
– Pentru că tu te vei plictisi repede acolo
– Păi luăm sanvișuri cu noi și nu o să mă plictisesc…
Mai trece timpul, Alexia întreabă iar
– De ce francejii nu s-au îmbrăcat ca românii? Cine vorbește, că nu îl văd? De ce spectatorii nu primesc mingea? Iar interogatoriul a continuat până la pauză.
Cam aşa a fost prima repriză din meciul România-Franţa. La a doua, am luat copilul în dormitor, eu m-am întins în pat, am adormit (fireşte). Dar ea a urmărit ÎN LINIŞTE cea de-a doua repriză.
Ne gâdeam că istoria se va repeta şi la de-al doilea meci al României, cel contra Elveţiei.
“Iar forbal? Ne uităm, da?”, întreabă Alexia când am dat drumul televizorului. Însă, de data aceasta, ea a urmărit doar partial prima repriză. Apoi a fugit în camera ei, la joacă.
Când e următorul meci al României? Să îmi pregătesc copilul 😉
