Cum aș putea trăi așa? Cum e viața cu surdocecitate? Să nu-mi văd, să nu-mi aud copilul…

SURDOCECITATE = o deficiență multisenzorială gravă ce implică atât probleme de văz, cât și de auz.

Când eram copil, să tot fi avut 9-10 ani, am cunoscut o fetiță nevăzătoare. M-a marcat întâlnirea cu ea. M-am tot gândit cum putea ea trăi fără să își vadă părinții, bunicii, prietenii… Cum putea să nu vadă chipurile dragi, sau pe ale păpușilor cu care ne jucam? A fost o prietenie de o vară.

Întâlnirea cu acea copilă m-a determinat să fac un experiment. Să încerc să trăiesc ca un nevăzător. Așa că mă plimbam prin casă cu ochii închiși.

Încercam să merg dintr-o cameră în alta, să îmi pun mâncare cu ochii închiși, să îmi caut jucăriile cu ochii închiși. Am ținut-o așa mult timp. Până când m-am împiedicat de o draperie pe care ai mei au pus-o ca să separe holul mare de cel mic. Am căzut, m-am înfășurat în draperie, iar galeria metalică m-a lovit destul de rău.

Abia atunci părinții mei au aflat de experimentul meu. Nu le-am zis nimic înainte. Mi-a fost rușine să le spun de la bun început că voiam să trăiesc în beznă, ca un nevăzător. Țin minte doar că m-au certat, că se putea lăsa cu urmări mult mai grave.

Însă, din toate astea eu am rămas cu o concluzie: văzul este unul dintre cele mai de preț simțuri.

Mulți ani mai târziu, ca să vezi cum le potrivește Universul ăsta, tatăl meu a fost la un pas de a orbi. I-a fost rușine să ne spună de la primele semne când l-a lăsat vederea. Însă, văzându-l cum trecea strada însoțit de un vecin, am simțit cum mi se tăiau picioarele. L-am dus de urgență la spital, iar doctorul Monica Pop, cu priceperea și cu mâinile ei magice, i-a redat vederea. Nu a mai avut niciodată probleme la acest capitol până la sfârșitul vieții.

Acum, din nou, sunt parte a unei povești despre viața pe întuneric. De data aceasta, ca susținător al unei campanii despre SURDOCECITATE, lansată de Sense Internațional România. Scopul campaniei este acela de a le vorbi oamenilor despre surdocecitate, de a-i face pe aceștia să înțeleagă cum este să trăiești în beznă, dar și într-o liniște totală.

SURDOCECITATE = o deficiență multisenzorială gravă ce implică atât probleme de văz, cât și de auz, de cele mai multe ori asociată cu alte tipuri de deficiențe. Surdocecitatea generează dificultăți majore în sfera comunicării, a accesului la informație, în orientare și mobilitate.

Un prim promotor al acestei campanii este Călin Goia, solistul trupei Voltaj. El a acceptat să ”intre în jocul Sensabilitate” și să experimenteze pe propria piele cum este să te descurci fără văz și auz. Vedeți filmarea cu el la finalul acestei postări.

Ca și el, am ”experimentat” și eu. Din nou. De data asta, am încercat să fac două sarcini zilnice pe care le face orice femeie: să gătesc și să spăl rufele. Nu mi-a fost ușor. De data aceasta, parcă, mi-a fost chiar mai teamă ca în copilărie. Atunci, poate, nu conștientizam pericolele. Acum, însă, da.

Mai vreau să vă spun că, în România, conform estimărilor internaționale, sunt 9.000 de persoane cu surdocecitate, din care 3.000 sunt copii.

Acum, vă invit să vedeți cum m-am descurcat și la ce concluzii am ajuns. Clipul îl găsiți și aici: https://www.youtube.com/watch?v=8Kl4s2rJlI0 

Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap recunoaște surdocecitatea ca dizabilitate distinctă. Cu toate acestea, este necesar ca autoritățile statului să elaboreze legi specifice. Legi care să vină în sprijinul persoanelor cu surdocecitate din România. Cu precădere legi care să asigure persoanelor cu surdocecitate și familiilor lor următoarele drepturi:

1. Copiii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple au dreptul la un diagnostic timpuriu. Dar și la servicii de intervenție timpurie care să le mărească șansele de recuperare și integrare socială.
2. Copiii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple au dreptul la o educație adecvată. Eudcație care să fie adaptată nevoilor lor individuale de comunicare și învățare.
3. Tinerii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple au dreptul la servicii de pre-profesionalizare și vocaționale care să le permită accesul pe piața muncii în vederea unui trai independent.
4. Persoanele cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple au dreptul la interpreți de limbaj mimico-gestual adaptat tactil care să le permită accesul la informații și o mai bună comunicare.
5. Părinții și familiile copiilor cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple au dreptul la sprijin, informare și consiliere.

Pe final, vă rog să dați și voi o mână de ajutor. Este nevoie doar să semnați această Cartă albă a drepturilor persoanelor cu surdocecitate din Romania. Scopul final: să le transmitem un semnal autorităților statului. Să le spunem că suntem mulți cei care le cerem ca ei să elaboreze legi care să vină în sprijinul persoanelor cu surdocecitate.

Despre surdocecitate, care sunt problemele românilor afectați și cum ne putem implica în ajutarea lor puteți citi mai multe pe sensabilitate.ro

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.