divortul-parintilor

Cum pregătești copilul să treacă mai ușor prin divorțul părinților? Sfatul psihologului

Divorțul părinților… pare, pentru unii, un pas firesc atunci când nu mai  există înțelegere, iubire, respect, fericire, comunicare. Sau din cine știe alte câte motive. Dacă divorțul părinților este o etapă peste care cei mai mulți adulți trec mai ușor, cei mai afectați, spun psihologii, sunt copiii ai căror părinți ajung să facă acest pas.

Ca un copil care a trecut prin divorțul părinților, recunosc că acesta m-a marcat. Deși, în cazul părinților mei, divorțul lor nu a venit neașteptat, ba chiar cerut cu insistență de mine. Știam că astfel calvarul violenței se va fi încheiat. Aveam vreo 12-13 ani pe atunci, deja vedeam lucrurile altfel. Dar ce te faci în cazul copiilor mici, cei care încă își mai văd ambii părinți ca un tot unitar, ca pe universul lor? Ce faci cu cei care nu îi văd pe mami și tati certându-se, bătându-se și, brusc, află că părinții divorțează?

Divorțul este o traumă psihologică pentru copil. Îi creează stări de furie, nesiguranță, tristețe, confuzie. În cele mai multe cazuri, copilul se simte vinovat pentru separarea părinților. DAR nici să rămâi într-o relație care nu mai funcționează NU ESTE O SOLUȚIE, căci și asta îl afectează pe copil – o spune psihologul, o spun și eu, care am crescut într-o familie ”de fațadă”. Părerea mea (scrisă și aici): mai bine divorțată, decât să îți crești copilul/copiii alături de o persoană cu care nu te mai înțelegi.

Divorțul nu o soluție de la prima neînțelegere, asta e clar. Până la el, adulții au mai multe de făcut. La noi, din păcate, divorțul e perceput ca fiind o rușine, de aici și mentalitatea (greșită, din punctul meu de vedere) “să rămânem împreună, pentru copil”. Doi oameni care nu se mai înțeleg, nu se mai iubesc, nu se mai respectă, nu pot să își învețe copilul decât că e normal să fii fals, să te ascunzi, să… minți.

Mai țineți minte scena la care am asistat dis de dimineață, cu Alexia? Cea în care un băiețel plângea și îi spunea mamei lui că nu îl dorește? Am povestit scena pe larg aici, nu o mai reiau. Vestea bună este că, la vreo lună după acest episod, i-am văzut din nou împreună, mamă și fiu. Ne-am intersectat chiar mai multe zile la rând. Erau mult mai veseli ca atunci când i-am văzut prima oară. Cred că mama a ales să rămână acasă cu fiul ei și nu a mai plecat peste mări și țări.

Psiholog Alina Blăgoi
Psiholog Alina Blăgoi

Revin acum cu tema asta (care mă tot bântuie de când am asistat la ea) pentru că am simțit nevoia să cer părerea unui specialist. Adică, am vorbit cu un psiholog despre cele întâmplate și am întrebat câteva lucruri care pot fi utile celor care trec prin astfel de momente. Alina Blăgoi, psihologul ”de serviciu” al Blogului, este cea la care sun de fiecare dată cu încredere când caut explicații și rezolvări.

Așadar, urmează un interviu pe tema divorțul părinților. Dacă mai aveți întrebări pe tema asta, le puteți lăsa printr-un comentariu, iar Alina va reveni cu răspunsuri.

Cum e mai bine să procedeze părinții care au probleme în cuplu: să se ascundă de copii? Să mimeze normalitatea în fața lui? Sau să îi arate că ei nu se mai înțeleg?

Poate fi o perioadă de nemulțumire și frustrare personală sau de blocaj emoțional din partea ambilor părinți. În acest timp, cei doi trăiesc sentimente de vinovăție, culpabilizare, nemulțumire, teamă, îngrijorare, indecizie, furie, anxietate, deprimare. În cazul în care nu pot depăși situația, mai bine recurg la separare. Asta pentru că tensiunea dintre părinți nu se transmite numai prin cuvinte, ci și prin gesturi, acțiune, comportamente. Copilul foarte atent și sensibil la aceste modificări, va simți, în mod intuitiv, tensiunea din familie.

În cazul în care părinții se ascund de copil și nu îi vorbesc despre problemele lor, copilul își va atribui sentimente de culpabilitate. Se va considera motivul principal pentru care părinții lui nu se mai înțeleg.

Astfel, dacă nu se mai poate repara nimic, este indicat că ambii părinți să-și asume decizia de a se separa. Apoi, să îi prezinte imediat copilului decizia lor. Astfel, copilul se poate obișnui cu ideea că nu va mai locui în aceeași casă alături de mami și tati.

Ce îi răspunzi, ca părinte, unui copil când întreabă ce de mami și tati nu-și vorbesc, nu se mai înțeleg, de ce se ceartă șamd?

Părintele ar trebui să-i explice că sunt momente în viață când reacționăm în diferite moduri la anumite situații. Că sunt neînțelegeri în toate familiile. Iar el, copilul, nu este vinovat cu nimic. De asemenea, ar fi indicat să i se spună copilului că fiecare adult îndeplinește roulri diferite în  familie. Fie de mama și tata, fie de soție și soț, iar, în cazul unei dispute, i se subliniază micutului că nu „mami și tati se ceartă”, ci partenerii, adică „soția și soțul”. Mami și tati îl iubesc, pe el, pe copil, chiar dacă adulții ajung să se mai certe, să nu se mai înțeleagă.

Cum percep copiii divorțul părinților?

Familia este echilibrul fiecăriui copil. El își percepe părinții ca fiind modelele comportamentale după care se ghidează în viață. Părinții sunt și persoanele care-i oferă înțelegere, dragoste, afecțiune. Când relația dintre mami și tati nu mai ”funcționează normal”, iar aceștia recurg la divorț, copilul percepe separarea ca pe o ruptură ce poate fi foarte greu de gestionat.

Astfel, divorțul este o traumă psihologică pentru copil. Îi creează stări de furie, nesiguranță, tristețe, confuzie. În cele mai multe cazuri, copilul se simte vinovat pentru separarea părinților

Copilul se confruntă cu teama că va pierde dragostea părintelui absent. Din acest motiv, părinții ar trebui să fie pregătiți să știe cum să reacționeze pentru a diminua impactul negativ al divorțului asupra copilului.

Cum trebuie să își pregătească părinții copiii pentru a trece mai ușor prin etapa divorțului?

Pentru a reduce impactul negativ este indicat să i se explice faptul că nu are nici o vină. Și că nu este singurul copil care trăiește în acest mod. Este foarte important să fie informat încă de la început că părinții au luat decizia de a se separa. Să se discute cu el într-un mod cât mai onest și cinstit. Situația trebuie să fie tratată cu multă maturitate și normalitate.

De asemenea, părintele cu care va rămâne, nu va trebui să facă afirmații critice asupra celuilalt. Nu trebuie să-i contureze o imagine negativă fostului partener.

De asemenea, copilul trebuie să fie asigurat că va petrece timp cu ambii părinți, în mod egal, și că nu va fi uitat și nici abandonat. Este necesar să fie asigurat că, deși mama și tata nu se mai iubesc și au ales să se separe, amândoi îl vor iubi că și până atunci, iar în relația cu el nu se va porduce nicio modificare după divorțul părinților.

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

Dă un share:

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll Up
%d bloggers like this: