Cum îl învăț pe copil să citească? De la ce vârstă trebuie să îl învăț să citească? Cum fac cititul mai atractiv pentru copil? Eu m-am tot întrebat chestiile astea de când Alexia mea avea vreo patru ani și am văzut copii de vârsta ei care deja spuneau alfabetul, făceau socoteli simple și citeau cuvinte scurte. Recunosc, am fost cam frustrată că fata mea nu făcea astea la 4 ani. Dar, mi-a trecut 😉
Apoi m-am întrebat: ce e mai important pentru copilul meu? Să se joace, să se distreze, să facă lucrurile firesc, cu plăcere? Sau să o împing de la spate, să o fac tobă de carte de timpuriu, să am EU cu ce mă lăuda în fața altora? Am ales ce-i făcea plăcere Alexiei la vremea respectivă. Jocul.
A venit și perioada scrisului. Am tot vrut să o învăț să scrie până să înceapă școala. Să scrie cuvinte, nu doar literele mari, de tipar. Însă, mai mulți părinți de copii școlari mi-au spus că au făcut aceeași greșeală și, odată ajunși la școală, copiii lor se plictiseau în clasă. Fie pentru că erau mai mulți cei care abia în clasa pregătitoare deslușeau tainele scrisului. Fie pentru că dascălii aveau altă metodă de predare, total diferită de cea a părinților. Așa că am lăsat scrisul pe seama profesoarei.
Și totuși, pentru că Alexia ne tot întreba ”Ce scrie acolo?” și pentru tot să încerca să citească pe ambalajele produselor, am zis să începem să citim. La început, a fost etapa ”recunoaște literele”. Pe cele mari, de tipar. Apoi, încet încet, am pus-o să lege literele, să le citească dintr-o bucată, ca pe un cuvânt.
Toate astea au fost ca o joacă. Treceam pe lângă un panou publicitar și o întrebam dacă vrea să citească. Dacă răspundea pozitiv, dădeam start jocului. Dacă nu voia, o lăsam să aleagă ea momentul.
Azi un panou publicitar, mâine numele unei firme, poimâine un pliant, uite așa am început să exersăm cititul. Ca un joc. Alexia avea puțin peste 5 ani când am început acest joc de-a ”cititul”.
Apoi, a venit perioada cărților. Aici a fost ceva mai greu. Cărțile cu povești pe care le aveam acasă i-a fost cam greu să le citească. Erau literele prea mici. La vremea respectivă, nu am găsit unele scrise doar cu majuscule, litere pe care ea le citea cu ușurință la început. Se supăra că nu putea citi, se temea să mai citească. Cu răbdare și încurajare, a ajuns să citească și literele mici, de tipar. Firește, asta și după ce a început la școală să le folosească mai mult.
Văzând-o că tot vrea să citească, dar se poticnește, am căutat cărți care să o ajute să citească literele mici. Am descoperit colecția ”Învăț să citesc”, de la editura Gama. O colecție de cărticele de la nivelul zero la trei. Noi le-am ales pe cele de nivelul 1 și 2.
Cărțile pentru nivelul zero, cărțile sunt scrise cu majuscule, plus pictograme pe alocuri, în locul cuvintelor.
La cele pentru nivelul 1, recomandat 6 ani+, s-a trecut la literele mici, dar cu un corp de literă destul de mare, ușor de citit. Pictogramele s-au păstrat.
Textul este adaptat gradului de înțelegere al celor mici. Propozițiile sunt scurte, cuvintele simple, cunoscute. Iar pictogramele, din ce am văzut la Alexia, sunt punctul forte, punctul de atracție. Este încântată să descopere cuvântul de sub pictogramă. Uneori, chiar se entuziasmează: ”Ah, deci și așa se desenează un soare!” sau ”Uite, nu știam că așa arată trestia!”.
Ca să zic așa, împușcăm doi iepuri cu cărțile astea: învață să citească și descoperă cum arată/se desenează/se scrie anumite obiecte.
Iar la cărticelele pentru nivelul 2 de citire, pentru 7 ani +, corpul mare de literă s-a păstrat, dar s-au înlăturat pictogramele.
Nivelul doi din ”Învăț să citesc” propune fragmente din povești ce se regăsesc în programa școlară recomandată pentru clasele primare.
La noi, aceste cărticele au succes. Așa că, vacanța asta, Alexia are ce citi.
De la aceeași editură, noi am mai luat un minunat abecedar. Taaaaare fain este! Am scris despre el aici.
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
Majoritatea copiilor pot învăța să scrie și să citească de la 3 ani, dar merită să-i chinuim aiurea? Fetița unei prietene a învățat să scrie și să citească de la sora ei mai mare, fără niciun interes din partea adulților. Pur și simplu i s-a părut interesant să fie și ea ca surioara ei, deși avea doar 4 ani. Așadar, depinde de copil, însă în continuare cred că ar trebui lăsați să se bucure de joacă!
Când sunt doi, trei, patru… se iau unii după alții, e mai ușor. Și da, depinde de copil, tocmai d-asta nu sunt sănătoase comparațiile ”Copilul ăla știe să scrie, tu nu!” ș.a.m.d.