Dreptaci versus stângaci, un război care, de fapt, nu este un război. Ci, mai degrabă, este o mentalitate înrădăcinată în mintea multora din vremea comunismului. De ce NU trebuie să forțați un copil stângaci să folosească mâna dreaptă, ce consecințe nedorite are această forțare, am scris în postarea anterioară.
Reiau, aici, ideea de bază, formulată de dr. psiholog Alina Blăgoi: ”Dacă ai un copil stângaci, cel mai important lucru este să NU încerci să îl corectezi. A forța un copil să renunțe la mâna lui dominantă nu face decât să îl încetinească și să îi bulverseze formarea deprinderilor manuale. A obliga un copil să scrie cu dreapta înseamnă a-i inhiba creativitatea, imaginația, talentele artistice, aptitudinile, gândirea divergentă”.
Așa cum am promis, revin cu datele tehnice” privind funcționarea creierului, date oferite de aceeași Alina Blăgoi, pe care o găsiți și pe Facebook.
Emisfera dreaptă a creierului controlează partea stângă a corpului, iar emisfera stângă a creierului pe cea dreaptă. Știm din primele luni de viață (4-5 luni) care copil este stângaci sau dreptaci, în funcție de tendința acestuia de a dormi (fie pe partea stângă, fie pe partea dreaptă).

Prin înțelegerea câtorva noțiuni de bază, simple și ușor de învățat, despre modul în care funcționează creierul, vom fi capabili să înțelegem mai bine copilul, să reacționezi eficient la situațiile dificile și să clădim o fundație sănătoasă a copului din punct de vedere social, emoțional și mentală.
Emisfera stângă este responsabilă de ceea ce spunem, iar emisfera dreaptă este responsabilă de modul în care spunem. Persoanele cu o dominantă dreapta sunt vizuale, iar cele cu o dominantă stânga sunt auditive.
Emisfera stângă se referă la limbaj, cuvânt, aspectul linvistic al limbajului scris, calcul logic, cifre, raționament, capacitate de analiză și de abstractizare, grijă de a proceda metodic. Emisfera stângă a creierului iubește și dorește ordine. Este logică, literală, lingvistică (îi plac cuvintele) și liniară (pune lucrurile într-o secvență sau ordine).
Funcția principală a emisferei stângi este de a traduce orice perceptive în reprezentări logice, samantice și fonice ale realității și de a comunica cu exteriorul pe baza acestui codaj logico-analitic al lumii.
Trăsătura tipică pentru emisfera stângă este abordarea rațională. Persoanele care au emisfera stângă predominantă au grijă să găsească scuze și explicații pentru orice. Pentru ele inexplicabilul este o slăbiciune. Ele procedează metodic, nu trec la etapa următoare până nu au epuizat-o pe cea anterioară. Totul trebie să aibă un curs logic. Este unul dintre motivele pentru care copilul întreabă “De ce ?” la nesfârșit.
Emisfera dreaptă este orientată spre limbajul nonverbale, spre trăiri interioare, spre cunoașterea tonalităților, a sunetelor, a recunoașterii formelor, a percepției spațiale.
Emisfera dreaptă funcționează pe bază de imagini, reprezentări mentale, sintetizează, schematizează, vizualizează, creează și folosește diferite scheme ori modele pentru abordarea realității.
Pe de altă parte, emisfera dreaptă transmite și recepționează semnale care ne permit să comunicăm, cum ar fi expresiile faciale, contactul vizual, tonul vocii, postură și gestică.
În loc de detalii și ordine, creierul nostru drept este preocupat de imaginea de ansamblu – sensul și senzația pe care ți-o dă o experiență – și este specializat în imagini, emoții și amintiri personale.
Avem o „intuiție” din creierul nostru drept.
Unii spun că partea dreaptă a creierului este mai intuitivă și mai emoțională. Emisfera dreaptă dă tonul și intonațiile vocii, ea privește stilul de manifestare al unei persoane. Este apreciată ca locul ritmului, al muzicii, imaginilor și imaginației. Informațiile abordate în emisfera dreaptă se referă la culori, analogii, structuri, scheme.
Emisfera dreaptă este universul visului, al imaginației, al culorii, al vederii în relief. Sarcina ei este să sintetizeze și să exprime experiența noastră într-o imagine.

Abordarea este intuitivă (opusă celei raționale); ea procedează prin asociații de idei, prin abordarea interactivă, face sinteza relațiilor între obiecte, ca să reconstituie informațiile într-un tot unitar.
Dar, reține că, din punct de vedere tehnic, este mai exact să vorbim despre această parte a creierului că fiind direct influențată de către organism și regiunile inferioare ale creierului, care îi permit să primească și să interpreteze informațiile emoționale. Poate deveni complicat, dar ideea de baza este că, în timp ce emisfera cerebrală stânga este logică, lingvistică și literală, emisfera dreaptă este emoțională, experiențială, nonverbală și autobiografică – și nu e deloc interesată dacă aceste cuvinte încep, sau nu, cu aceeași litera. S-ar putea să gândești astfel: emisfera stânga a creierului este preocupată de litera legii (alte cuvinte ce încep cu „1“).
După cum știi, pe măsură ce copiii înaintează în vârstă, ei devin cu adevărat buni la folosirea gândirii emisferei stângi: „Nu am lovit-o eu! Doar am împins-o.“ Partea dreaptă a creierului, pe de altă parte, este preocupată de spiritul legii, emoțiile și experiențele relațiilor. Stânga se concentrează pe text – dreapta, pe context. Creierul drept, non-logic și emoțional.
În termeni de dezvoltare, la copiii foarte mici predomină emisfera dreaptă – în special în primii trei ani. Ei nu au reușit să stăpânească abilitatea de a folosi logica și cuvintele, pentru a-și exprima sentimentele și își trăiesc viața în momentul prezent – motiv pentru care lasă totul pentru a se apleca și a urmări, cu toată atenția, cum se deplasează o gărgărița pe trotuar, fără să le pese că au întârziat la ora de muzică. Logica, responsabilitățile și timpul nu există încă pentru ei.
Cheia dezvoltării armonioase este de a ajuta aceste părți să lucreze bine împreună – să le integrezi. Integrarea ia părțile distincte ale creierului și le ajută să lucreze împreună, ca un întreg.
Este similar cu ceea ce se întâmplă în organism, care are organe diferite, pentru a efectua diferite funcții: plămânii respiră aer, inima pompează sânge, stomacul digeră alimentele. Pentru că organismul să fie sănătos, toate aceste organe trebuie să fie integrate.
Cu alte cuvinte, fiecare dintre ele trebuie să-și realizeze funcția lor individuală, lucrând în același timp ca un întreg. Integrarea înseamnă, pur și simplu, conectarea unor elemente diferite, pentru a face un întreg care funcționează bine. La fel că și funcționarea sănătoasă a corpului, creierul nu poate funcționa la capacitate, dacă diferitele lui părți nu lucrează împreună, într-un mod coordonat și echilibrat.
De exemplu, copiii ai căror părinți vorbesc cu ei despre experiențele lor, tind să aibă un acces mai bun la amintirile acestor experiențe. Părinții care vorbesc cu copiii lor despre sentimentele lor, au copii care își dezvoltă inteligența emoțională și își pot înțelege propriile sentimente și ale altor persoane, mai deplin. Copiii timizi, cărora părinții le cultivă un sentiment de curaj, asigurându-le ocazii de a explora lumea, tind să-și piardă inhibiția comportamentală, în timp ce cei care sunt excesiv de protejați, sau aruncați cu indiferență în experiențe provocatoare de anxietate, fără sprijin, tind să-și păstreze timiditatea.
Pentru a trăi vieți echilibrate, semnificative și creative, pline de relații apropiate, este esențial că cele două emisfere să lucreze împreună.
Surse:
„Creativitate și inteligența emoțională”, Mihaela Roco, Ed. Polirom, 2001
”Creierul copilului tău”, Daniel J. Siegel M.D Tyna Payne Bryson Ph. D., Ed. For you, 2014
interesant nici nu stiam ca exista diferente