Cum e viaţa la grădinița catolică Sfânta Agnes?

După doi ani nu tocmai fericiți, atât pentru copilul meu, cât şi pentru noi, părinții, am decis să o mutăm pe Alexia de la grădinița de stat nr 133 la grădinița catolică Sfânta Agnes (Popeşti Leordeni). Spre ruşinea mea, mi-a luat mult să mă conving că fiica mea era nefericită la grădinița de stat. De fapt, am tot sperat că se va adapta, că sunt doar “mofturi de copil” obişnuit să fie el vioara întâi, şi să nu împartă atenția cu altcineva.

Perioada de adaptare la grădiniţa de stat a fost un calvar, un iad pentru toată lumea: ea, noi, educatoare. Am povestit fiecare etapă în parte:

• când mi s-a spus să ţin copilul acasă pe perioada inspecţiilor şcolare
•  despre iadul din prima săptămână de adaptare la grădiniță)

Credeam că va fi la fel de uşor ca la creşă, dar nope, nu a fost aşa, din păcate.

Lucrurile s-au mai domolit abia după vreo trei-patru luni de când a început grădiniţa de stat. Şi asta graţie “Doamnei Căştina”, care şi-a pus ambiţia cu fii-mea şi i-a găsit, în cele din urmă, butonul de “on/off”. Dar, după plecarea ei, tot anul şcolar următor a fost groaznic, absolut groaznic.
Tocmai din acest motiv am decis să o mut, chiar şi doar pentru încă un an de grădi. Aşa că am ales ca Alexia să facă grupa mare la Grădiniţa Catolică Sfânta Agnes. Am auzit numai cuvinte de laudă despre această grădiniţă. Am văzut cât de mult (şi în bine) s-au schimbat copiii altora după ce părinţii i-au dat la această grădiniţă.

Iar acum mă felicit pentru că am făcut şi eu pasul ăsta, dar nu pot să nu am şi mustrări de conţtiinţă că nu am dat-o de la bun început aici.

Să vă povestesc cum am ajuns noi la Sf Agnes, nu? Înainte de înscriere, am mers cu Alexia “în prospecţie”. Ne-a plăcut amândurora ce am văzut pe culoare şi în clase. Mi-au plăcut şi surorile. Am discutat condiţiile de înscriere (program, taxa lunară, activităţi, meniu). Am decis ca, pentru început, să optăm pentru varianta programului scurt, ca să vedem cum se adaptează Alexia.

Cu inima cât un purice, cu ochii pe telefon, în aşteptarea unui apel de genul “copilul nu se opreşte din plâns”, am supravieţuit primei zile de grădiniţă. Acasă, Alexiei nu i-a mai tăcut guriţa, era atâââât de fericită, încât m-a podidit plânsul de bucurie.

După prima săptămână, deja aveam probleme: “Mami, de ce nu mă laşi până seara la grădiniţă? Nu vreau să vin acasă atât de repede”. Deja copilul meu pronunţa cuvântul grădiniţă, fără să îi mai fie frică. Problema cu plecatul acasă a rămas şi acum: fii-mea comentează şi ia faţa de plângăcioasă că vrea să mai stea, nu să plece atât de repede, deşi o luăm după ora 17.30.

Progresul l-am simţit imediat după mutarea la noua grădiniţă. În nici o lună, fii-mea era alt copil. Povestea cu drag ce făcea la grădi. Înainte, nici cu ranga nu scoteai un cuvânt de la ea, ba chiar plângea în hohote cum auzea cuvântul grădi. Zilnic ne spunea ce cuvinte noi a învăţat la engleză, cânta, recita prin casă, ne punea să facem lecţii, aşa cum făcea ea peste zi.

Ba chiar ne spunea deseori că iubeşte grădiniţa cea nouă, dar şi că îi e dor de unii colegi de la cea veche. Acum, ne apropiem cu paşi repezi de terminarea anului şcolar şi mărturisesc că în această perioadă am avut parte de mult mai multe activităţi părinte-copil decât au fost în cei doi ani cât a mers la grădiniţa de stat.

Ca să nu mai zic că şi la clasă, copiii au o grămadă de activităţi! Dar să le iau schematic, cu liniuţă, de la capăt, aşa cum am făcut şi cu prezentarea creşelor adaptare la grădiniță şi Degeţica.
-Locaţie: la câţiva paşi de indicatorul ce anunţă ieşirea din Bucureşti şi intrarea în Popeşti-Leordeni

• Deşi este o grădiniţă catolică, nu este adresată exclusiv catolicilor
• Pe post de educatoare sunt surori, câte două la fiecare clasă
• Pe lângă surori, vin şi profesoare pentru cursurile opţionale, contracost, fireşte
• Într-o clasă nu sunt mai mult de 25 de copii
• Mâncarea se prepară zilnic la bucătăria grădiniţei, cu “materie primă” din producţia proprie. Copiii participă, uneori, la procesul de preparare. Alexia mi-a povestit că a fost la bucătărie şi surorile i-au arătat cum se fac prăjiturile sau că a învăţat să pună murături.
  

  

  
  

  

• Copiii nu învaţă exclusiv cântece bisericeşti şi rugăciuni, aşa cum mulţi ar fi tentaţi să creadă. Predarea se face respectând programa şcolară

– La clasă se vorbeşte în română şi în engleză sau germană (depinde de clasă). Sunt formule de genul “May I go to the toilet?” sau “Good morning/goodbye sister! Good morning/ goodbye children!” pe care ei le folosesc zilnic.

• La serbări/spectacolele pentru părinţi, copiii cântă în română şi în engleză. Serbările se ţin într-o sală imensă, cu scenă, nu în clasă, unde părinţii şi rudele care vor să vină stau înghesuiţi
• La clasa noastră, pentru că noi, părinţii, ne-am exprimat dorinţa, copiii fac o zi pe săptămână şi germană
• Vinerea, au oră de sport, care se ţine în sala de sport
  

  

• Primăvara şi vara este o adevărată nebunie să te plimbi pe aleea principală. Sunt flori de toate culorile, multe, multe, multe!
• Surorile au o răbdare fantastică! Nu am auzit de copil pus la colţ, copil la care să se ţipe, care să fie certat că nu a făcut una sau alta.
• Copiii sunt scoşi nu doar în imensul spaţiu de joacă, împrejmuit, ci sunt duşi şi în vie, să vadă cum se culeg strugurii, cum se face vinul. De asemenea, merg în grădină să vadă diverse legume şi fructe, îi duc pe pajişte, să vadă animalele
  

  

• Ce m-a şocat pe mine: am adus copilul într-o dimineaţă şi bag capul pe uşă să salut sora, dar ea nu era în clasă pe moment. Cei vreo 10 copii din clasă erau cuminţei foc: nu tu gălăgie, nu tu alergat prin clasă. L I N I Ş T E! Păi la vechea grădiniţă, şi cu educatoarele în clasă, copiii urlau ca toate cele într-una din zilele în care am fost să plătesc taxa.
• Se plăteşte o taxă lunară, în funcţie de programul ales, plus opţionalele de genul dansuri şi creativitate. Taxa lunară, comparativ cu alte grădiniţe private, este mult mai mică. Dar, pentru că ea se modifică anual, cel mai bine întrebaţi atunci când vă înscrieţi copilul acolo. Totul se discută faţă în faţă cu sora directoare

– Fii-mea mi-a arătat că sunt două feluri de a te închina şi că surorile le-au spus că ortodocşii fac semnul crucii într-un fel, catolicii altfel. De aici deduc că li se prezintă nu doar obiceiurile catolice (mare bilă albă!)

• Sunt foarte multe activităţi la care sunt invitaţi şi părinţii să participe:
  *Am fost la Ziua Recoltei şi am făcut împreună coroniţe din flori şi frunze
  
  

  

  
  
  *Se organizazează frecvent ieşiri, cum ar fi: la teatru, la Zoo, la Orăşelul Cunoaşterii, la Sarida Kids Club… Unul dintre evenimente, chiar, l-am organizat eu şi mă bucur să le-a plăcut copiilor. Remarcă: spre deosebire de discuţiile şi teoriile conspiraţiei de la grădiniţa de stat, aici, niciun părinte nu a comentat. Nu a venit cu discuţii: “Da’ de ce se bagă aia să facă? Da’ de ce costă atât?” ş.a.m.d.
  

  

  
  *Copiii au fost absolut încântaţi când s-a organizat un carnaval la care fiecare a venit îmbrăcat ca în personajele de poveste/desene
  
  

  
  
  *De 8 martie, copiii au fost puşi să aleagă dacă vor să facă o serbare pentru mame, doar felicitări, sau o serbare pentru toată familia. Copiii au votat: serbare pentru mame. Am privit copiii cântând, dansând, ne-au făcut daruri, apoi distracţia a fost şi mai mare: părinţii au fost invitaţi să danseze împreună cu copiii, să răspundă la ghicitori alături de copii.
  

  

  
  

  

  
  

  

În concluzie, am făcut cea mai bună alegere când am mutat copilul la grădiniţa catolică Sfânta Agnes!

În sectorul 4 ştiu că mai este o grădiniţă catolică, la Cuţitul de argint. Puncte de reper: Biserica ortodoxă Eroii Revoluţiei, fostul Tehnic Club, intrarea din parc spre Arenele Romane. Am înţeles că ar mai fi o alta în zona Dristor şi una în Drumul Taberei, dar despre acestea nu ştiu nimic concret.

NOTĂ: această prezentare a fost scrisă în martie, 2016. Este posibil ca lucrurile să se fi schimbat, între timp. Informații actualizate primiți DOAR de la directoarea grădiniței. Mergeți la ea și vorbiți!

Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).

Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.