V-am spus deja că Alexia a făcut primul ei pipi la oliţă. Chiar dacă nu a fost un act la cerece, ci “împinsă de la spate”, eu tot sunt mândră de ea. Dar mai ales de faptul că, de atunci, ea s-a familiarizat cu noua ei oliţă şi se aşează pe ea fără probleme.
Am citit pe net că sunt mămici care încep “antrenamentul” aşezatului+făcutului la oliţă de timpuriu, până face bebe 1 an. Eu nu am insistat. Am lăsat-o pe Alexia să aleagă momentul în care se va împrieteni cu oliţa. Şi nu a fost deloc dragoste la prima vedere între ea şi oliţă. Asta pentru că prima ei oliţă, cea în formă de scăunel, a cam speriat-o. Orice încercare de-a mea de a o aşeza pe ea se solda automat cu urlete. Oliţa cu pricina, în mintea Alexiei, avea un singur rost: acela de a fi aruncată cât colo. Prima oliţă a Alexiei – mai degrabă un decor decât ceva utilizabil…
Acum vreo săptămână, pe lângă casă, s-a deschis un nou magazin cu produse pentru copii. Am intrat să-i fac inspecţia. Fii-mea a pus ochii pe o oliţă mov, în formă de broască, simplă, fără alte desene sau culori. I-am luat-o.
Am lăsat-o în sufragerie câteva zile, să îi văd reacţia. S-a jucat cu ea, a folosit-o pe post de loc de depozitare pentru haine. Apoi, am început să o aşez pe ea. N-a vrut, dar nici n-a plâns. Într-o seară, îmi vine ideea să mă aşez eu pe ea, apoi să văd dacă mă imită. A funcţionat. Exerciţiile se derulau cu scutecul pe ea. Apoi, în altă seară am început antrenamentul fără scutece. Şi, cum ne tot aşezam/ridicam noi pe/de pe oliţă, s-a produs evenimentul mult dorit: a venit pipilică. Numa’ că “ghinion de neşansă”, el a venit fix în “recreaţie” – adică atunci când nu ne aşezam/ridicam pe/de pe oliţă.
Noroc că am fost pe fază şi am pus-o imediat pe oliţă. Ce-i drept, am cam speriat-o cu gestul meu brusc (ar fi trebuit să fi fost ceva mai delicată, recunosc). Dar de cum a auzit “Bravoooo Alexiaaaaa!”, a continuat să facă pipilică. Şi uite aşa, s-a produs primul ei pişu la oliţă. Desigur, după faza asta, copilul meu cu memorie de elefant a făcut ceva ce m-a văzut mai de mult pe mine că am făcut: a ştres parchetul de pipi. Până m-am întors eu cu mopul, fii-mea deja curaţase parchetul cu… body-ul ei. Deh, hărnicuţa mamii!
Şi, uite aşa, am intrat noi într-o nouă etapă…
Ştiu că am promis filmuleţe cu fericitul eveniment, dar nu voi posta pentru că, după ce le-am vizionat, am constatat că sunt cam “indecente”. Dar vă voi arăta câteva poze făcute în timpul “antrenamentului” care a precedat fericitul eveniment.
*Primul pas: depozităm body-ul în oliţă…
*Pasul 2: ţinem de oliţă să nu fugă…
*Pasul 3: Stăm şi aşteptăm…
Sa aveti spor,dragelor.Karina mea avea obiceiul de a pune olita pe cap si sa se plimbe,probabil era pe post de palarie,iar scaunelul tot asa,pe cap sa demonstreze ca e cu scaun la cap,nu ca altii fara.
Dar n-am inteles si “body “era “caca “de l-a pus in olita ?Pup fetele.
Şi fâţa mea îşi pune oliţa în cap. Din fericire, deocamdată goală :)) Nu era caca, l-a pus acolo că i s-a părut ei că se asortează cu oliţa 😉
Felicitari!
Sa stii ca nici eu nu m-am agitat asa tare cu pusul la olita. Cred ca momentul e legat in principal de intelegerea copilului si imi aduc aminte cu ce ochi intrebatori si confuzi se uita la mine pe la 8-9 luni.
Acum are 1 an si 2 luni, inca nu am reusit sa facem propriu zis la olita (avem o problema cu statul pe ea..nu prea avem rabdare),dar stim ce e olita, stim unde e si mai ales asociem caca/pisu cu olita (adica daca o intreb daca vrea sa faca pisu/caca se duce la olita , asta nepresupunand ca are nevoie:D ).
Si eu am inceput tot cu o olita din aia scaunel si rezultatul a fost ca a transormat-o in jucarie (si-o punea pe cap,punea jucarii in ea etc,orice numai nu statea asezata pe ea) si a trebuit sa o ascund. I-am luat una simpla si am dus-o la baie,langa toaleta in ideea ca nu o mai confunda cu jucariile:D.
Asteptam si noi momentul!!
Deocamdată, din câte am văzut eu, fii-mea nu asociază termenii pipi/caca cu oliţa. Pipi mai ştie cât de cât, dar îl asociază cu făcutul în… cadă. De câte ori o băgăm în cadă, invariabil face pipi apoi eu îi zici “ai făcut pipi în cadă”, iar ea răspunde cu un fel de “pi” şi arată cu degetul în jos. Dar dacă zici pipi în alte împrejurări, se face că plouă 😉 Pentru că Alexia nu are acces la baie decât când o spălăm, am zis că e mai bine să îi las olişa în sufragerie, mai ales că am început să o las aici în fundul gol. E mai rapid să trag oliţa dintr-un colţ al camerei decât să fug cu fata până la baie. Oricum, ne trebuie muuuult exerciţiu şi, mai ales răbdare! Pupăm
noi am inceput antrenamentul cu olita de pe la 9 luni!!! 😀 si a fost de atunci ” love at first sight” intre D-na Olita si Alexia. Am scris atunci despre olita nivelul I http://alexiaignat.wordpress.com/2011/04/08/procesul-de-instruire-a-statului-pe-olita-nivelul-1/ si acum am ajuns la nivelul II caci imi aduce olita si imi zice kk desi face numai pp. Succes si sa treceti cat ma curand la nivelul II.pupici din bucuresti!
Ei, felicitări în cazul acesta, sunteţi tari! Ştiu că sunteţi în Buc, poate aveţi timp şi ne vedem într-o seară. Vă duc să vă daţi pe tobogane ;), apoi îi povestiţi fetei cum a fost (am înţeles că picea e acasă)…
Am inceput sa iti citesc blogul de cateva zile si imi place foarte mult,imi place ca scrii simplu si sincer si fara fite 🙂 si eu am o fetita de 9 luni , o cheama tot Alexia Maria si culmea avem aceiasi olita :)) plus alte multe lucruri comune descoperite :)) va pupam
Bine ai venit! Mă bucur că îţi place de noi 😉 Vă îmbrăţişăm!