in masina de spalat

Cufărul cu amintiri: din mașina de spălat

Ce-au mai trecut anii! Zilele trecute făceam ordine prin calculator și am dat peste niște filmulețe cu harnicuța mamii. La doar trei ani, Alexia mea voia să mă ajute să spăl rufele. Nu eu le spălam. Nici atunci, nici acum. Mașina de spălat să trăiască! Dar sortatul rufelor este treabă serioasă, nu? Ei bine, drăgălașa mea a fost atrasă de această operațiune încă de pe la 3 ani. Plus de scosul rufelor din mașina de spălat. Însă, și mai tare, i-a plăcut ecoul din mașina de spălat.. Cum care ecou? Voi nu aveți ecou în mașinile de spălat din dotare? Păi ia priviți aici, apoi încercați asta acasă. Nu înainte să scoateți mașina din priză, firește! 😉

Privind aceste filmulețe, m-a lovit rrrrău melancolia! Între timp, Alexia mea a progresat: mă ajută să întind rufele. Adică mi le ”dă la mână”, ba chiar și când le calc mă ceartă că nu o las să le calce măcar pe ale ei, dacă nu și pe ale noastre. ”Acum sunt mare, am aproape 6 ani, pot să calc și singură!”, îmi zice. Oare cât o va ține hărnicia asta? Nu de alta, dar ar fi bine să încerc să iau și eu o pauza, nu? Eu să mă uit la desene, ea să facă treabă. Să schimbăm rolurile 😉

La capitolul călcatul rufelor, deja de anul trecut am bifat asta pe lista celor încercate de Alexia. Am mai trecut și gătitul pe listă. Mă rog, nu chiar gătitul cap coadă, ci doar chestiile de bază, dar perseverăm.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: