Cu mânuţele astea două am tuns pisicile. Pe-amândouă!

 

Dap, mi-a tuns mâţele şi am supravieţuit. Dovadă că am apucat să scriu acest text. Am scăpat chiar neatacată, nezgâriată, nemuşcată… Pam-pam!

Nu, nu le-am sedat, nu le-am legat, nu le-am bătut, nu le-am traumatizat. Dovadă că sunt tunse parţial, atât cât au acceptat jocul, atât cât (m-)au suportat. Acum am două mâţe mai subţiri şi care suportă muuult mai bine căldura din casă.

Kyra, un nou look

 

Mica, un nou look

Pentru cei care mă întreabă ”DE CE LE-AM TUNS?”, răspunsul e simplu: noi locuim la mansardă, deci ultimul etaj, deci căldură MARE, mon cher. Adică în loc de patruj de grade câte sunt afară, în casă avem vreo 50! Aerul condiţionat nu e o soluţie pentru întreaga zi, cât suntem noi la munci. Iar miţele sunt acasă fix când e ca-n iad de cald… Şi taaare moleşite, blegite, tuflite-mi erau mâţele. Aşa că am zis să le dau o mână de ajutor, să treacă mai uşor peste caniculă. Ce-i drept, recunosc, cu noile lor freze am şi mai puţin păr de adunat de pe jos, de pe haine, de peste tot.

Înainte să demarez operaţiunea ”rade blănoasele”, m-am pregătit sufleteşte. Mă aşteptam să fie iadul pe pământ. Dar, nope, mâţele mele au fost docile. Ba chiar le-a cam plăcut.

Kyra ridica fundu-n sus când o tundeam în zona cozii, ba chiar torcea!

Iar Mica a crezut că aparatul de ras este… noua ei jucărie…

Aşa că mâţele mele rulz!!!

 

P.S. Reacţia Alexiei când am dat drumul camerei m-a făcut să râd cu lacrimi…

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: