Iată şi ultima parte a interviului pe care Cristina Bălan l-a acordat Blogului mamei. Aşa cum v-am promis, am adus în faţa voastră o Cristina Bălan sinceră. V-am prezentat-o pe Cristina Bălan mama, omul, artista. Mama a doi pui frumoşi. A doi iubăreţi. A doi copii cu Sindromul Down. Înainte de orice, vreau să le mulţumesc din nou Cristinei şi soţului ei, Gabi, pentru că m-au lăsat să intru în viaţa lor.
Întreaga serie de interviuri o găsiți aici.
Iar acum vă invit să citiţi finalul discuţiei mele cu Cristina.
Ce mesaj aveţi pentru părinţii aflaţi în situaţia voastră?
Eu îi sfătuiesc să aibă încredere în misiunea sufletului care a venit în familia lor. Au de învăţat.
Ce mesaj aveţi pentru părinţii care nu au copii cu SD şi intră în contact cu aceştia?
Ah, punctul nevralgic! Noi, părintii cu copii speciali căutăm înţelegere, normalitate. Vrem să nu ne simţim tot timpul “speciali”. Să ne integrăm, să fim acceptaţi aşa cum suntem. Copiii cu SD pot avea anumite tipare comportamentale care pot părea ciudate pentru neavizaţi. Îi poate speria, chiar. Dar acceptarea este răspunsul. Să acceptăm diferenţele. Să îmbrăţişăm ce ne uneşte.
Un copil cu SD este mult mai aproape de tipic decât de opusul lui. Şi este un copil. Cu tot ce ţine de copilărie.
Ce mesaj aveţi pentru medici?
Dragi medici, nu mai priviţi totul prin prisma tehnologiei. Încercaţi să aveţi în vedere şi miracolul care este viaţa umană. Nu suntem nişte cifre, numere, cazuri. Suntem suflete şi practicarea medicinei nu trebuie să excludă acest aspect, dimpotrivă. Lucraţi cu oameni; fiţi oameni, nu roboţi.
Ce mesaj aveţi pentruautorităţi?
Autorităţile ar trebui să se gândească la câţi bani alocă unui deţinut şi câţi unui copil cu dizabilitate. Câţi bani alocă unei campanii electorale proprii şi câţi dotării de spitale, educaţiei, infrastructurii în general. Fiindcă ne afectează pe toţi. Cum se mai pot justifica?
Care au fost cele mai sumbre gânduri ale voastre şi cum le-aţi depăşit?
Gandurile mele cele mai negre erau legate de sănătatea copiiilor. Să nu aibă defect la inima, să nu fie sensibili si bolnăvicioşi etc. Le-am depăşit prin informare, prin alăptare şi prin însăşi sănătatea bună a lor.
Ce planuri aveți pentru copiii cu SD, în ce stadiu sunt acestea?
Planurile noastre sunt pe termen lung şi foarte lung. Includ o Tabăra de Zâmbete. Aşa am hotărât să numim proiectul ambiţios prin care dorim să oferim condiţii la cel mai înalt nivel copiilor cu trisomia 21.
Vrem un amplasament în care personalul să fie ca nişte părinţi, să încurajeze prin atitudine pozitivă. Să învăluie cu iubire aceşti copii care, maipresus de orice, au nevoie de dragoste. O caută, o dăruiesc. Prin dragoste se dezvoltă cel mai frumos. Încă nu am reuşit să demarăm proiectul, însă o vom face cât de curând posibil.
Ce reacţii au băieţii tăi când te văd la TV?
De cele mai multe ori, nu sunt de faţă când ei mă văd la tv. Adică pe monitorul calculatorului, fiindcă nu deţinem tv de mulţi ani. Eu nu mă uit la mine decât rar. Dar am observat că picii se lipesc efectiv de ecran (vizual, că altfel n-au cum, el fiind pe un birou) şi se uită atenţi.
Care sunt jocurile lor preferate?
Urmăritul prin casă e, de departe, activitatea lor favorită. Să se alerge unul pe altul sau să fie alergaţi de către noi. Le place sa facă tumbe, să se caţere pe obiecte, să se bălăcească. Adoră apa şi ar sta în ea până s-ar încreţi şi pe dinăuntru. Şi nu ratează nicio ocazie să creeze bălţi de apă :))
Mai vreţi copii?
Da. Eu am avut o sarcină care din luna a cincea a devenit foarte dificilă, restricţionându-mă total. Apoi am avut o naştere prematură, care mi-a dat peste cap planurile de naştere naturală. Asistată de moaşă, eventual în apa, cu ora magică a bebicilor la pieptul mamei, apoi ataşarea la sân, alăptare exclusivă… Ehe, visam eu chestii din astea, “primitive” pentru unii… M-am simţit furata de experienta totală a sarcinii duse la termen şi de experienţa naşterii normale. Am născut pe cale naturală, dar cu perfuzie de oxitocină, cu epiziotomie etc. Mi-ar plăcea să reiau experienţa şi să duc o sarcină până la capăt.
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
