Copilul tău rămâne tot puiul tău, chiar și după ce zboară din cuib, pe drumul său. Asta îmi tot spunea mama când, adolescentă fiind, o respingeam și îi tot repetam că am crescut. Că eram mare și nu mai era normal să mă pupe și să mă îmbrățișeze. Nici în public, nici acasă. Genul acesta de relație aveam cu mama. Nu genul acesta de relație mi-aș dori să am cu fata mea.
Cum mi-aș dori să fim eu și Alexia, peste ani? Să avem o relație cu multe îmbrățișări, cu sărutări pe frunte, cu discuții sincere. Fără acea jenă pe care mai toți copiii, ajunși la adolescență, o simt atunci când părinții își manifestă dragostea și grija față de ei. Așa visez. Și știu că există astfel de relații părinți-copii.
Până să devin adult, nu înțelegeam de ce mama mea mă vedea tot un copil, deși nu mai aveam câțiva anișori. Și la 30 de ani, tot copilul ei mic și pupabil eram.
Pe 12 octombrie, Gașca Zurli a împlinit 12 ani. De 6-7 ani îmi place să spun că facem și noi parte din familia Zurli. De tot atâția ani urmăresc relația mamă-fiică dintre Mirela Retegan și Maya. Am admirat și admir în continuare relația lor. Mă emoționează teribil fiecare spectacol în care Mirela povestește despre puiul ei, Maya. Mă gândesc ce se ascunde în spatele versurilor pieselor din repertoriul Zurli, scrise de Mirela și care, sunt convinsă, sunt inspirate și din ceea ce ea și Maya au trăit.
La fiecare spectacol Zurli o priveam pe Maya cum stătea pe margine și își admira mama, aflată pe scenă. Nu cred că e ușor, ca și copil, să îți știi mama mereu la repetiții, mereu în turnee, mereu plecată să înveselească atâția alți copii și părinți. Nici ca mamă nu e ușor să fii departe de puiul tău.
Am fost martora, ca mulți alți spectatori, de altfel, îmbrățișărilor și declarațiilor de iubire mamă-fiică de pe scenele unde Gașca Zurli a avut spectacole. Nu am văzut la Maya acea jenă a copilului adolescent îmbrățișat de mamă în public. Dimpotrivă, avea o bucurie imensă când era chemată pe scenă de mama ei pentru a o îmbrățișa, pentru a o drăgăli (și) în fața publicului. Am citit textele Mirelei, în care povestea despre relația cu fiica sa. Dar, totodată, am citit și declarațiile absolut emoționante ale Mayei pentru mama sa. Ce să mai, relația lor mamă-fiică este una ideală. Genul acesta de relație mi-aș dori și eu cu Alexia. Și, cred, mulți părinți visează la o astfel de relație cu ai lor copii.
Anul acesta, la ”Puterea Cornetelor”, spectacolul aniversar Zurli, ce a avut loc pe 11 octombrie, la București, am trăit emoțiile unei mame aflate departe de puiul ei. A fost primul an în care Maya nu a fost acolo, în spatele scenei, alături de familia Zurli. Dar, mama tot mamă este, iar Mirela, cu lacrimi în ochi, i-a transmis Mayei un mesaj: ”Mama te iubește!”. Puiul ei, tot puiul ei a rămas, chiar și acum, când și-a luat zborul.
Mesajul Mirelei m-a purtat înapoi, în timp, și m-a făcut să lăcrimez de dorul mamei mele, care, de patru ani, este îngerul nostru păzitor, cum îmi place să cred. Mi-am amintit de vorbele mamei mele ”Copilul tău rămâne tot puiul tău, chiar și după ce zboară din cuib, pe drumul său”.
Și, dacă tot am vorbit despre spectacolul aniversar Zurli, nu vreau să închei fără a vă arăta cum ne-am simțit noi la Sala Polivalentă din București.
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like…
Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
