Copilul s-a lovit la cap. Ce fac?

Undeva spre finele lui octombrie 2013, am tras o sperietură zdravănă cu Alexia, care a căzut pe scara din casă. N-ar fi prima oară, dar m-am îngrozit că, la câteva ore după căzătură, a vomitat. Iar în mintea mea, după atâtea chestii citite pe net, căzătura urmată de vomitat = ceva nasol.

Când ne-am mutat la mansardă, zi-lumină am stat cu frinca-n sân din cauza scării interioare. Aveam noi grilaj care să limiteze accesul copilului la scară, dar, ca în legile lui Murphy, toate accidentele Alexiei s-au produs după ce a îndepărtat portiţa cu grijă. A căzut ea 2-3 trepte la început. Nimc grav. Dar, la un moment dat, s-a dat de-a berbeleacul de sus până jos. Am palpat-o noi peste tot, am verificat-o, am întrebat-o verzi şi uscate să vedem dacă e coerentă, am pus-o să urmărească cu privirea mişcarea degetului. Totul OK. Un mic, dar foarte mic cucui şi o sperietură MAAARE. Mai mult pentru noi, căci la cinci minute după căzătură, Alexia era toată un râs, pusă pe şotii.

Am stabilit cu tati că totul e ok, deci o puteam trimite la grădi. La nici două ore de când am dus-o la grădi, am fost chemată de urgenţă să o iau acasă că Alexiei îi era foarte rău, că vomita întruna şi tremura. “Vomită cu jeturi“, mi-a spus educatoarea la telefon. Deja am intrat în panică. Lovitură, vomitat… Clar, alertă! Am fugit într-un suflet la grădi, tati s-a învoit imediat de la job şi am aterizat cu ea la Budimex. Vreo 6 persoane erau înainte. Am crezut că vom sta ceva, nu glumă. Dar, cum am zis la recepţie de lovitura la cap, ne-au preluat în secunda 2. I-au luat tensiunea, au verificat nivelul oxigenului, i-au pus N-şpe mii de curele şi clame, de ziceai că Alexia e un alien pe care trebuia să-l testeze.

Totul a fost ok la testele preliminare. Apoi am fost trimise într-o rezervă, să ne preia medicul de gardă. Dăm peste dna dr Ileana Florescu, peste care am tot dat când am mai ajuns cu Alexia la Budimex. Clar avem o karmă cu doamna asta extraordinară! După ce a consultat-o şi ea, ne-a trimis la radiografie. Cât am aşteptat să iasă poza, am mers şi la chirurgie, să o verifice medicul specialist. După, am făcut o ecografie abdominală. Toate astea au durat cam o oră şi  jumătate, apoi am revenit la medicul de la primiri urgenţe, adică la dna Florescu, să ne traducă şi ea ce au scris colegii pe teancul de foi. Deşi colegii acesteia ne-au zis că e ok cu Alexia, eu am simţit nevoia să o întreb şi pe dna Florescu câte-n lună şi în stele. Apoi ea ne-a făcut o trimitere către spitalul Bagdasar Arseni, să îi facem Alexiei o tomografie.

Ei, aici s-a îngroşat gluma. Am ajuns la ora 13-13,30 şi am staaat până mi s-au lungit urechile. 3 ore şi mai bine, cu un copil nedormit, nemâncat şi speriat la vederea atâtor medici într-o singură zi. La intrare am fost preluaţi repede. La tomograf am cam aşteptat, căci tot veneau cazuri foarte grave înaintea noastră. Cât au scanat-o, Alexia a stat neclintită, cum i s-a cerut. Ei şi pentru rezultat am stat vreo oră.

Cu filmul în dinţi, revin la medicul specialist care ne-a dat bileţelul şi care ne-a spus de la început că ne aşteaptă pentru interpretare. Se uită pe film, spune că e ok, dar că trebuie să mai aşteptăm să vină neurochirurgul, şeful ei, să dea el verdictul. Apoi am fost poftite în sala de triaj. Şi am stat, şi am stat. Alexia deja era nervoasă, plângăcioasă, fără stare. Se făcuse ora 16. La întrebările mele repetate şi de bun simţ, mi se răspundea pe un ton deloc plăcut, mai că mă aşteptam şi la perechea de palme aferentă că am avut neobrăzarea să întreb când vine neurochirurgul… totuşi, e vorba de rezultatul pentru un copil.  Lângă noi, o fată lovită de o maşină la picior, aştepta şi ea de jumătate de oră să fie băgată în seamă. Venise singură, ţopăind pe piciorul bun. O lovise maşia aproape de spital. După un scandal monstru, bodyguarzii au cerut buletinul fetei.

După ce am dat câteva telefoane, am fost preluată ca o divă, mai-mai că voiau să-mi pună şi covorul roşu. Zău aşa! Sunt contribuabil, plătitor de taxe, chiar trebuie să apelez la varianta “Sună un prieten” ca să fiu tratată omeneşte?

Mă rog, dincolo de acest incident, Alexia s-a dovedit a fi ok. Voma, cel mai probabil, a fost provocată de laptele băut.

Acum, că tot am trecut prin asta, cred că v-ar prinde bine şi vouă să ştiţi ce e de făcut în astfel de situaţii. Şi mai bine decât mine, vă poate lămuri “fiţuica” pe care am primit-o la Bagdasar Arseni: