Cred că știți voi vorba aia ”Dacă e prea liniște în camera copilului, înseamnă că pune ceva la cale”. Ei bine, eu m-am convins de asta, zilele trecute. La nici 15 minute după ce a primit un frumos cățel, alb ca neaua și flocos, Alexia a tuns câinele! Cu foarfeca ei de decupat hârtia…
Dar, să vă iau încetișor. După ce am făcut anunțul ”șocant”, zic să vă povestesc ce și cum.
Zilele trecute, am primit un frumos cățel flocos, de un alb imaculat. Alexia a fost în culmea fericirii când l-a văzut. L-a pupat, l-a îmbrățișat, l-a luat și a fugit cu el în cameră. Eu eram fericită că voi avea parte de liniște în ziua aia și că voi putea să îmi văd de treabă fără întreruperile ei obișnuite. Mă apuc să scriu. Și scriu, și scriu, apoi, realizez că era prea liniște în casă. Alexia era în camera ei, cu ușa închisă. Câinele nu mai lătra. Așa că mă duc la ea, tiptil, să trag cu urechea la ușă. Liniște totală.
Curioasă ca o pisică, deschid ușa încet, să văd ce se întâmplă. De regulă, când închide ușa camerei, e semn că vrea intimitate și nu avem voie să o deranjăm. Ea ne-a instruit în sensul ăsta. Bun, și deschid ușa încet. Încalc regula Alexiei, dar muream de curiozitate. V-am zis, sunt ca o pisică. Când văd ce era în cameră, nu știam dacă să râd în hohote sau să mă iau cu mâinile de cap.
Pe jos era o mare claie de blană albă. Masa pe care stă televizorul, neagră la origini, era albă și ea. De atâta blană. Alexia mea, cu foarfeca ei pentru decuparea hârtiei în mână, privea mulțumită cățelul.
- ”Uite, mami, l-am tuns”, spune ea în culmea fericirii.
Eu aveam o mie de gânduri în cap. Obsedată de curățenie cum sunt, mă gândeam cu groază la dezastru. Apoi, am văzut ochii și zâmbetul ei larg. Era atâââât de fericită! Am renunțat la griji. Până la urmă, nu era un capăt de țară. Și nici prima oară când făcea un dezastru. M-am așezat lângă ea și am contemplat patrupedul. ”Bine, măcar, că nu l-a chelit”, mi-am zis. Apoi, am întrebat-o:
- De ce l-ai tuns?
- Îi era cald, mami. Nu vezi ce cald e afară? Și, oricum, nu-l pot scoate afară cu atâta blană, că se va murdări ca un porc.
Am râs cu lacrimi. Râd și acum, când scriu. Dialogul nostru a continuat:
- Dar ești conștientă de faptul că nu îi va mai crește blana și va rămâne așa?
- Da, normal, că doar nu e blană adevărată.
- Păi, nu îți plăcea de el așa flocos?
- Ba da. Dar așa tuns voi ști sigur că este al meu. Toți copiii au câine cu blană mare. Eu voiam să fie cu blana scurtă, să nu mai fie nevoie să îl tot pieptăn.
Cam asta s-a întâmplat cu blănosul pe care Alexia l-a primit în dar de la prietenii noștri de la Boomerang TV. Ah, și este o ”EA”, a decis Alexia. Și o cheamă ”Rexina”, de la Rex.
Iată și rezultatul final:
Sper că nu v-ați imaginat că era vorba de un cățel adevărat 😉
De ce am primit un cățel? Pentru că Boomerang TV a dorit, astfel, să ne anunțe că, din 24 iunie, se lansează un nou serial, cu căței, firește.
„Cei cinci prieteni fermieri” este o comedie hazlie, ale cărei personaje sunt animale. Serialul german, difuzat de Boomerang, se adresează întregii familii. Cățelul Paco, iepurașii Kimi și Loona și măgărușul Sören locuiesc împreună într-un hambar confortabil. Într-o noapte furtunoasă, un cacadu pe nume MC Digga se rătăcește și aterizează în casa lor. Acum, trebuie să împartă hambarul cu noul coleg, care are de depănat o mulțime de povești incredibile de prin călătoriile lui în jurul lumii. MC Digga e nedespărțit de smartphone-ul lui, pe care le arată prietenilor săi videoclipuri haioase.
„Cei cinci prieteni fermieri” poate fi urmărit în fiecare sâmbătă şi duminică, de la 13.40, la Boomerang.
Doamne! Hai ca m-am oprit din treaba si rad in fatza monitorului… E catelusa personalizata, fara indoiala! 😀
@Ina: eu era să leșin când am văzut. Doamne, de câte ori o văd cu ”Rexuța” prin casă, mă pufnește râsul la vederea câinelui tuns… cu ciobul 😉
Hm , eu am crezut ca era vorba de un patruped real 😀 . Ma gandeam ca va fi un nou rival pentru grasa, dar m-am linistit.