Later update: cele de mai jos s-au petrecut pe când Alexia avea 23 luni
Sâmbătă, 14 aprilie
Ora 12. Urdori neobişnuite
Ora 13: culcat copilul, căutat pe net “Simptome conjunctivită” şi “Conjunctivită copii”. Aici şi aici am găsit ceva interesant. Iar aici am găsit poze sugestive. Şi încă ceva extrem de important, dar nu mai ştiu unde am găsit: ochii se şterg DOAR cu ser fiziologic călduţ, de la coada ochiului spre baza nasului, cu comprese sterile. Nu muşeţel, nu alte nebunii băbeşti.
Ora 17: trezit din somnul de prânz cu şi mai multe urdori. Şters cu ser fiziologic călduţ. Rezultat: apariţia mai rară a urdorilor
Orele 17-21: făcut 13-14 prin casă că afară turna cu găleata, iar tati avea program lung la muncă şi nu puteam să plec singură la Budimex
Ora 21: sună tati să ne pregătim de spital
Ora 22: ajuns la Budimex. Doar 6 copii în faţă. Cât am aştptat, fii-mea a făcut legea în sptal: a alergat pe-acolo, a dat toţi copiii din drum ca să aiba pârtia liberă să poată să o alerge pe mami de colo-colo
Ora 22.30: intrat la medic, consultat după multe tentative de a potoli copilul căruia am uitat să-i scot bateriile înainte de a pleca la spital ;). Practic, în loc să stea cuminte pe pat, ea se juca: se arunca în fund, mergea în 4 labe de la un capăt la altul al patului, se punea pe burtă, dădea din picioare şi făcea “bau”. Copilul meu, deh!
Diagnostic: IACRS (infecţie a căilor respiratorii superioare)/ Conjunctivită acută
Tratament: 6 zile de picături cu antibiotic în ochi+nas, 10 zile de antibiotic pe guriţă şi ţinută departe de copii vreo 10 zile – pentru că are şi o tuse urâtă, de care nu scăpăm de o lună – iar medicul ne-a spus că nu e deloc normal să tuşească atâta timp
Ora 23: alergat după farmacii non-stop după medicamente. La prima nu am găsit decât un medicament din cele 5. L-am luat. La a doua nu aveau picăturile de ochi, la a treia aveau antibioticul, dar altă concentraţie. Farmacista ne-a trimis repejor la medic sa rescrie concentraţia antibioticului + să ne dea alte picături, pentru că acelea de pe reţetă erau o raritate prin farmacii. Mers şi făcut.
ora 23.30 Ajuns acasă cu un copil mârâit, mort de somn şi doar cu un medicament din cele prescrise.
Ora 00.00 ne băgăm la nani. Îmi dau seama că e Învierea. Nu mai ajungem.
Duminică, 15 aprilie
Ora 6: trezirea. Ochii urduroşi. Mai rău ca înainte (dar încă nu pe atât de rău cum a fost mai târziu)
Ora 9: după ce am păpat şi ne-am mai dezmorţit, plecăm iar la farmacie. La farmacii, mai bine zis. Într-un final, ajungem acasă cu tot ce trebuia.
Ora 11: culcat copilul, culcat mami şi tati cu inimile cât un purice
Ora 13.30: trezit copilul, venit, ca de obicei, la mami şi tati în pat. ŞOC! Copilul avea ochii aproape lipiţi (mai mici ca la chinezi) şi plini-plini de urdori. Atât galbene şi proaspete, cât şi maronii-uscate. Încercarea de a-i şterge cu ser călduţ s-a soldat cu urlete şi plânsete. O dureau. După ce i-am curăţat, am pus picături. Iarăşi chin
ora 14: plecat la mama soacră. Copil cu ochi curaţi, fără urdori (după 2 ture de picturi, la interval de 4 ore), dar mici şi cu cearcăne roşii
Ora 19: ajuns acasă. Mult mai puţine urdori, iar ochişorii, parcă, nu mai erau atât de roşii
Luni, 16 aprilie
ora 7: trezirea. Copil ochi fără urdori, dar roşii
Pe parcusul zilei, am tot pus picături, conform indicaţiilor medicului, şi am mai şters ochii cu ser. De data asta, fără alte comentarii din partea Alexiei. Chiar ea, cum mă vedea cu tifonul şi recipientul cu picături, ducea mâna la ochi şi spunea “buba”, apoi întindea căpuţul să o şterg.
Marţi, 17 aprilie
Ora 8: trezirea (parfum ora asta, nu?). Copil cu ochi frumoşi. Curaţi, cristalini. Dar nu ne-am hazardat şi am continuat tratamentul.
De ce am ajuns aşa? Din cauza unui tratament nepotrivit. A luat de la creşă o viroză. Pediatra ne-a dat un tratament slab. Deşi eu am insistat că nu mi se pare ok să tuşească o lună continuu, mi s-a spus că, atâta timp cât o duc la creşă, va tot răci. Fie la creşă, fie la grădi. Că asta e colectivitatea. Infecţia din corp nu a fost dovedită, aşa că şi-a făcut de cap…
După toate astea, am ajuns la o concluzie: VREM ALT PEDIATRU. Aşadar, care ştiţi, care cunoaşteţi un pediatru/medic de familie bun în zona Berceni-Piaţa Sudului. Cineva care să te primească repede şi să nu te programeze peste X zile, dacă e ceva urgent. Un dr care, dacă nu răspunde la telefon, măcar să îţi dea bip când poate vorbi (aşa cum face actuala pediatră), cineva care să nu te trateze în funcţie de “atenţii”. Un medic care să îţi dea cât mai multe informaţii atunci când îţi dă un tratament, şi nu care să îţi răspundă “păi m-ai întrebat de asta ca să îţi zic?”. Anybody?
:((((((((( Voi in ajun de sarbatori tineti neaparat sa treceti pe la Budimex? Imi pare rau sa aud prin ce ati trecut…cred ca ar trebui sa ma gandesc serios la retragerea lui Luca de la cresa asta…Te-as ajuta cu cea mai mare placere in ceea ce priveste recomandarea unui pediatru, dar cunosti prin ce am trecut si noi…din fericire noi l-am gasit, din nefericire este destul de departe de Berceni. Va urez sanatate maxima si daca te intereseaza iti pot da nr. de tel. al pediatrei noastre de la CF2. Luca se simte excelent, a scapat de tuse, ne-a fost recomandata si o ORL-ista tot de catre ea…noi suntem super multumiti. Pupici!
merci ALina, ştiu despre voi ce şi cum. Din pacate îmi doresc un medic relativ aproape de casa pentru aputea ajunge şi fără să stau după Tibi să ne ducă el. Eu nu am carnet şi nu cred că voi da pt carnet deoarece îmi e ff teamă în trafic.
Chiar daca stam in Bacau, noi de doua -trei ori pe an mergem la dr Mariana Stefan(a fost la Budimex) acum e la Regina Maria-Opera Center. Problema e ca e “full” si o poti gasi doar cu programare. Noi am fost foarte multumiti de modul in care a interactionat cu Bubu si cu noi. Noi am “descoperit-o” cind Bubu avea 3 luni si ultima data am fost la ea la finele anului trecut. Eu am mers pe schema ei de hranire si tratare pentru anumite “chestii” la bebe si am fost profund multumita.