Colorata ACUM e gata!

Îmi plac pozele. Să le privesc, să fiu în ele, dar, mai ales, să le fac eu. Încă de pe vremea când aveam aparat foto cu film, făceam poze cu nemiluita. De când cu aparatele digitale, m-am transformat în fotograful neoficial al întâlnirilor cu prietenii. Iar la nunţi şi botezuri îi concuram pe fotografii angajaţi. Dar tot ce făceam era să (încerc să) surprind anumite cadre. Însă nu de puţine ori fotografiile mele erau slabe. Ba în ceaţă, ba mişcate, ba prea întunecate, ba arse de la bliţul prea puternic. Aşa că m-am decis că e cazul să mă pun cu burta pe carte.  Aş fi vrut să merg la cursuri foto pentru începători, dar timpul şi resursele financiare foarte limitate m-au ţinut departe de ele. Aşa că am aplicat metoda autodidactului: am citit, am întrebat. Partea proastă e că de citit, am găsit doar cărţi/siteuri în care nu erau explicaţi termenii de specialitate ca pentru începători, ca pentru blondele atehnice, aşa ca mine ;). De întrebat, am întrebat, cred, orice fotograf cu care am lucrat. Însă, din păcate, toţi cei ajunşi la un nivel superior nu mai au răbdare şi nu ştiu să explice cât mai simplist. Am găsit un singur coleg de la departamentul foto care să aibă răbdare să-mi explice, să-mi “povestească” despre cum e treaba cu setările pe care trebuie să le fac în anumite împrejurări. Doar că se pierdea, mai bine zis, MĂ pierdea în atâtea detalii.

Aşa că m-am pus serios pe studiat piaţa. Voiam  o carte ca pentru blonde, cum se spune. Şi am găsit-o. La Editura Casa. Este vorba despre ediţia 2012 a cărţi “Secretele fotografiei digitale“. Prezentarea şi cuprinsul cărţii le puteţi găsi pe site-ul editurii, astfel că nu are rost să le reproduc aici. Eu vă voi spune părerea mea despre ea. De la bun început m-a impresionat calitatea cărţii, tipărită pe o hârtie lucioasă de calitate superioară. Un alt lucru care mi-a plăcut este acela că nu e doar o înşiruire de sfaturi pentru fotografii amatori, într-un limbaj pe înţelesul profanilor, ci explicaţiile sunt însoţite şi de fotografii exemplificatoare. Adică, ai un cadru realizat cu diverse setări şi ţi se explică de ce peisajul din poza X e mai îngălbenit decât cel din poza Y, de ce poza X e în ceaţă şi cum arată ea cu setările corecte (ţi se spune şi care sunt alea, şi paşii pe care trebuie să-i faci).

Dacă aş fi ştiut de cartea aceasta, mi-aş fi luat-o înainte de a-mi cumpăra un aparat foto. Şi asta petru că autorii îţi explică şi cum să îţi alegi aparatul foto, în funcţie de ce vrei să faci cu el. Ba chiar sunt descrise mai multe aparate foto. Din păcate, al meu nu se regăseşte printre acestea. Dar, partea bună a lucrurilor e că setările şi opţiunile recomandate în carte sunt, în general, universal valabile. Iar acolo unde setările/paşii diferă de la un aparat la altul, autorii precizează acest lucru. După ce te lămureşti cum se fac pozele, poţi învăţa şi cum să le prelucrezi în Photoshop, un program tare deştept, care îmi place la nebunie. Un alt lucru util: ultimile pagini sunt rezervate unui dicţionar explicativ. Mă opresc aici cu prezentarea şi vă las pe voi să descoperiţi ce alte sfaturi utile puteţi descoperi în paginile cărţii “Secretele fotografiei digitale“.