Codul Penal pe înțelesul copiilor: ”Unde-i lege, nu-i tocmeală”, în română, engleză, germană, chineză și braille

Cum ziceam după nominalizarea campaniilor mele la ediția din acest an de Webstock Awards, am prins aripi și vreau să merg mai departe cu demersurile mele. Azi, un nou capitol. Despre siguranță, din nou.

Câți dintre adulți (cei fără studii de drept) înțeleg în totalitate formulările rigide dintr-un text de lege? Câți știu prevederile din Codul Penal? Dar copiii, ce credeți că înțeleg ei din legile patriei?

Campania #OreDeSiguranțăÎnȘcoli mi-a deschis ușa unui birou micuț din sediul Poliției Capitalei. Birou unde am cunoscut o mână de oameni care fac minuni. Nu sunt mai mult de 6, dar m-au impresionat ce lucruri faine pot face. Sunt cei de la Prevenire. Oficial, departamentul se numește ”Serviciul de Analiză și Prevenire a Criminalității”. Aici se ”coc” proiectele și campaniile de prevenire. Ce campanii? Ce proiecte? Doamne, sunt atât de multe, că nici nu-mi ajunge timpul să scriu despre ele!

Grațiela Văduva, șefa acestui departament, mi-a prezentat fiecare om din birou. Nu erau toți prezenți când am ajuns. Câțiva erau, deja, ”în teren”. Alții se pregăteau să plece. Unde? În școli. Să le vorbească elevilor despre prevenire, despre siguranță, despre legi.

”Aha, deci, există cineva de la Poliție care le vorbește elevilor despre siguranță”, mi-am zis. Există, firește, doar că nu sunt atât de mulți polițiști care să meargă prin școli și să asigure o anumită regularitate acestor ore. Când zic regularitate mă refer la faptul că măcar o dată pe lună elevii să intre în contact cu oamenii în uniforme, de la care să afle lucruri interesante, chiar vitale.

I-am împărtășit doamnei Văduva visul meu. Acela de a introduce în programa școlară ore de siguranță. Firește, lucrul acesta ar putea fi posibil dacă ar exista și personal suficient care să se ocupe de așa ceva. Așa am aflat că, din 2014, Poliția Capitalei scoate pe piață o broșură cu extrase din Codul Penal, ”traduse” pe înțelesul copiilor. Dar, de fapt, încă din 2008, angajații de la Poliția Capitalei merg prin școli să le vorbească elevilor despre Codul Penal. Atunci, aveau o carte mai veche.

Despre broșura ”Unde-i lege, nu-i tocmeală” am vorbit mult cu interlocutoarea mea. Așa că nu mă mai întind eu cu vorba, ci am să redau, sub formă de interviu, discuția mea cu Grațiela Văduva, șef Serviciul de Analiză și Prevenire a Criminalității din cadrul Poliției Capitalei.

• Am răsfoit broșura ”Unde-i lege, nu-i tocmeală” și chiar mi se pare foarte reușită. Care este povestea acestui proiect?
• Ne-am gândit că nu este niciun curs de legislație în România pentru copii. Nici pentru adulți, de altfel. Cineva a trebuit să își asume responsabilitatea de a-i învăța pe copii legea. Având în vedere că Poliția că se ocupă de respectarea legii, ne-am gândit să facem această cărticică, «Unde-i lege nu-i tocmeală», cu noul Cod Penal pe înțelesul copiilor.
• Am înțeles că a fost tipărită și în alte limbi, nu doar în română…

• Ne-am gândit că și minoritățile ar trebui să aibă Codul Penal explicat pe limba lor. Așa au apărut variantele în germană, engleză și chineză. Acesta din urmă este foarte apreciată și de adulții asiatici. Ne-am dat seama că și copiii cu dizabilități au nevoie să cunoască prevederile Codului, drept urmare am editat și o variantă în braille. Această cărticică se află în toate cele 16 școli de nevăzători din București, dar și la Biblioteca Națională.
• Și cu ea ați început să mergeți prin școli?
• Despre Codul Penal, angajații de la Poliția Capitalei au mers să le vorbească elevilor din școlile din București încă din 2008, cu o carte pe vechiul Cod Penal.

• Și voi, cei câțiva oameni din acest departament, trebuie să acoperiți toate școlile din Capitală?
• În 5 oameni avem circa 1000 de activiăți pe an cu elevii. Materialele realizate de noi sunt furnizate și polițiștilor de proximitate, astfel încât informația să ajungă la cât mai mulți copii. Noi suntem aici cinci ofițeri de prevenire la 6 sectoare din București.
• Foarte puțini pentru un oraș atât de mare!
• …
• Clar nu puteți acoperi totul…
• La un moment dat ne-am gândit care dintre profesori ne-ar putea ajuta să preia mesajul nostru și să îl transmită nedistorsionat cât mai multor elevi. Ne-am gândit la profesorii de religie. Așa a apărut varianta cărții care are, pe o parte, Codul Penal pe înțelesul copiilor, iar pe cealaltă cu învățături din Biblie cu trimitere la diverse acțiuni. Cum este văzut furtul în Biblie și cum e în Codul Penal, de exemplu.
• Am observat că broșura are desene pe post de ilustrații. Cine le-a făcut?

• Ilustrația este realizată de un elev care, la momentul realizării desenelor, avea 16 ani. Istudor Ionuț se numește el.
• Există buget pentru această broșură, pentru campaniile realizate de voi, cei din acest birou?
• (oftează) Tot ceea ce facem, facem prin parteneriate. Cu multiplicarea cărții ne-au ajutat cei de la Primăria Sectorului 5 și de la Ministerul Justiției.
• În alte țări, din câte știu eu, se alocă sume fabuloase pentru astfel de proiecte. La noi… ca în România, ne descurcăm cu ce avem, cu ce putem.
• Când am făcut acest proiect, ne-am consultat și cu colegii din alte țări. De exemplu, primăria unui oraș din Germania a alocat 20.000 de euro pentru o campanie de prevenire în școli. La noi, bugetul este un mare zero. Noi ne-am dus către cei din Elveția, de exemplu, și au rămas uimiți că avem mai multe materiale decât ei și cu buget zero. Au venit în vizită, la noi, și au văzut programele noastre.
• Ați cerut prijinul celor de la Ministerul Educației?

• Noi am depus de două ori la Ministerul Educației, împreună cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București, o programă școlară pentru introducerea în programă a Educației Juridice la clasa a VII-a, înainte ca elevii să împlinească vârsta la care pot răspunde penal (14 ani). Nu am primit niciun răspuns, până acum.
• Această broșură se distribuie prin școli, fiecărui elev?
• Cartea a ajuns în șase județe. Ne-am fi dorit, mai degrabă, ca broșura ”Unde-i lege nu-i tocmeală” să fie dată fiecărui copil odată cu cartea de identitate. Adică, la 14 ani, fiecare copil să primească acest Cod Penal pe înțelesul copiilor. Noi am făcut într-un an acest lucru. Timp de două săptămâni, cei de la Evidența Populației au înmânat această broșură copiilor care și-au făcut carte de identitate. Ar fi foarte frumos să se întâmple asta de fiecare dată. Din această cărticică, am simțit nevoia să facem și o serie de filmulețe care să susțină orele de educație juridică din școli. Filmulețe făcute cu actori, cu Marian Simion și trupa lui.

Campania ”Unde-i lege nu-i tocmeală” a dat naștere și ”Olimpiadei siguranței”, care se desfășoară de 7 ani, de la preșcolari, până la clasa a IV-a. Dar, despre asta, voi vorbi într-o altă postare.

Ca o concluzie personală

Câțiva oameni din acel birou din sediul Poliției Capitalei își dau toată silința să facă niște chestii faine. Doar că, ”de sus” nu pare să existe interes pentru astfel de activități. Nu prea, spre deloc, dacă mă iau după bugetul ”uriaș” alocat acestor activități. După bugetul și numărul de oamei angajați să facă traba asta. Dorință există. Idei, la fel. Dar, vorba aia, n-ai cu cine, dom’le! N-ai! De ce s-ar investi bani în educație, în siguranță, în prevenire? După cum văd eu lucrurile, prioritatea guvernanților nu este formarea, educarea copiilor, viitoarea societate românească. La ce bun, nu? Știți vorba aia ”Cum îți așterni, așa vei dormi”? Ei, eu cred că  vom avea o societate sănătoasă în funcție de cum sunt crescuți și educați copiii de azi. Atât acasă, cât și în școli, prin ce perspective le oferă sistemul de educație și programele de formare.

Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).

Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.