Chiar nu se poate învăţământ fără să ne fie jigniţi copiii?

Aseară, Alexia a folosit un cuvânt nou care m-a îngrozit. M-a îngrozit pentru că l-a auzit la creşă din gura unei educatoare. M-a îngrozit că i-a fost ei adresat epitetul respectiv.

Aseară, Alexia ia bolul cu cronţănele al pisicii şi, din neatenţie, îl răstoarnă. Imediat a privit îngrozită la mine. Ştia că a greşit. Am luat-o domol:
Eu: Vezi, mami, ce se întâmplă dacă nu eşti atentă? Acum, te rog, strânge-le. Eşti tare repezită, mami!
Alexia: Cuje, mami!
Eu: Te scuz, mami. Dar te rog să fii mai atentă, da maimuţica mea?
Alexia: Nu şunt mamusă, sunt pită
Eu: Pită?? Ce e aia pită, mami?
Alexia: Pită!
Eu: Cum adică pită?
Alexia: Ute aşa (îşi pune mâinile pe piept, lasă bărbia în jos şi se bosumflă)
Eu: supărată?
Alexia: NUUUUU! Pită!
Eu caut în minte cuvinte care să conţină pită sau ceva similar: Zăpăcită?
Alexia: NU!
Eu: Grăbită?
Alexia: NU!
Eu: Aiurită?
Alexia: Nu, mami! Pită!
Apoi îmi vine în minte un cuvânt pe care nu ştiu dacă eu şi Tibi l-am folosit mai mult de vreo 10 ori în cei 20 şi ceva de ani de când ne cunoaştem şi pe care, cu siguranţă, nu l-am rostit vreodată în faţa Alexiei: Tâmpită, mami?
Alexia: DA!
Răspunsul ei m-a lovit în moalele capului!
Eu: Cine ţi-a zis ţie aşa ceva, mami meu?
Alexia: Camen (Carmen, una dintre educatoarele de la creşă)
Eu (neîncrezătoare): Cum mami Carmen? Ţi-a zis ŢIE aşa ceva?
Alexia: Da
Eu: Măh, nu minţi! Cui i-a zis Camen pită?
Alexia: Mie
Eu: Nu lui Vasile, nu lui Claudiu, nu Biancăi? – Am pomenit numele altor colegi de-ai ei, sperând că Alexia şi-a adjudecat epitetele folosite la adresa altor copii
Alexia: Nu, mami, mie a dis pită
Eu: Dar ce ai făcut,ai supărat-o?
Alexia: Nu
Eu: Ei, aş! Nu te cred, mă păcăleşti. Ai făcut tu ceva rău.
Alexia: tăcere

O las moale, şi începem să spunem culorile dintr-un pliant publicitar. În toiul jocului, o întreb aşa, într-o doară: “Mami, cum eşti tu, iubita mea?”. Iar m-a lovit în moalele capului: “Pită”
Când vine tati de la biciu, reluăm exerciţiul. Aceeaşi poveste. Carmen de la creşă i-a spus că e pită! Am crezut (am sperat!) că m-a păcălit pe mine. Dar a confirmat povestea şi lui ta-su. Amândoi am văzut roşu în faţa ochilor, ca taurii. Ta-su era pornit să meargă la directoare să lămurească situaţia, convins că directoarea, care e o drăguţă, nu ştie ce limbaj folosesc educatoarele. Eu, pentru că mă ştiu că fac din ţânţar armăsar, am zis să ne domolim, să o luăm încet.Dimineaţă, când a dus copilul la creşă, l-am pus să o confrunte pe educatoare. Dar tura ei e abia la prânz. Asta nu l-a împiedicat pe tati să acţioneze. I-a zis Danei, care am înţeles că e oarecum şefa educatoarelor de la grupa Alexiei, că fetei noastre i s-a vorbit urât la creşă, apoi a întrebat-o pe Alexia direct: “Tati, cum eşti tu?” “Pită” a replicat prompt copilul. “Ce e aia pită, tati? Tâmpită” “Da!” “Şi cine ţi-a spus aşa?” “Carmen” “Carmen de la bloc sau Carmen de la creşă?” “A cheşă”, a răspuns copilul sincer.
Nu e o înjurătură, nu a venit copilul bătut de educatoare, dar mă deranjează limbajul folosit de educatoarea cu pricina. Cu atât mai mult cu cât, cred, nu e prima oară când i l-a spus. Dacă ar fi fost prima oară, sigur Alexia nu şi l-ar fi însuşit. Acum, copilul meu crede că e tâmpit… Sincer, n-aş vrea să dau ochii cu educatoarea respectivă.De fapt, nu e educatoare, ci o puştoaică de vreo 20 şi ceva de ani care nu ştiu cum a ajuns să aibă grijă de copii…
Sunt convinsă că Alexia va trece peste asta şi nu se va mai considera “pită”, e clar. Dar nu-mi pot stăpâni indignarea şi furia. Voi ce aţi făcut în astfel de situaţii?

11 Comments

  1. Cristina, nu are importanta varsta educatoarei, putea fi la 50 de ani respectiva, nu are nici o scuza, crede-ma sunt cadre cu alte varste care vorbesc poate mai rau.Din punctul meu de vedere, care am lucrat cu copii si stiu cum pot fi, eu n-as lasa lucrurile asa. Eu vorbesc din “ambele” baricade, le cunosc foarte bine si din perspectiva cadrului didactic,dar si al mamei, insa n-am sa accept niciodata sa-mi faca cine astfel copilul.Maine poimaine cu ce “noutati” poate veni?!
    Va pup !

  2. Buna,
    Cred ca am fi ingroziti daca cei mici ar putea spune acasa tot ce se intampla la gradi. Baietelul meu a mers la o gradinita particulara si dupa 2 luni am observant ca se batea peste palme si cap. Cand am vorbit cu directiunea, mi s-a spus ca nu poate fi adevarat ca baietelul meu este batut, ca Andrei minte, etc. Mai tarziu s-a dovedit ca o ingrijitoare avea ceva problem psihice si tipa si batea copiii.

  3. E trist sa vezi ca de fapt cei care ar trebui sa ne modeleze copii, si care bineinteles se presupune ca au si abilitati pedagogice sa actioneze in acest fel. INca nu am fost pusa intr-o astfel de situatie, dar sincer nu stiu cum as reactiona.

  4. Ca o mama de alta Alexia, eu as zice sa vorbesti totusi cu educatoarea respectiva, sa nu lasi lucrurile asa. Nu sunt convinsa ca vei rezolva ceva (in sensul ca ea isi va schimba atitudinea), dar tot nu merita lasata asa. Si chiar vorbit si cu directoarea, poate la a doua abatere o sanctioneaza.

  5. Sunt foarte revoltată când cineva se ia de copilul meu și mai ales când îl înjosește! Dacă a făcut o boroboață, consider că ar trebui să mi se spună mie, și eu iau atitudine atunci! Dar în cazul de față, m-aș fi dus direct la educatoare și aș fi confruntat-o diresc. Ca să nu mai spun că i-aș mi amintit de drepturile copilului și de riscurile pe care le implică un comportament neadegvat al unei educatoare!

  6. Cred ca lucrurile nu trebuie lasate asa. ca vorbesti cu educatoarea – ok, ca vorbesti cu directoarea – ok, dar cred ca daca faci doar atat ramane nepedesita si nimeni nu unvata nimic de aici. Fa-i o reclamatie la inspectorat ca sa i se duca buhul si se invete minte atat ea cat si altele. Nu cred ca trebuie sa ne lasam calcati in picioare. Bafta

  7. oh,imi pare tare rau de situatie
    nu am trecut prin asta nici cu Daria, nici cu Andrei
    dincolo de supararea mea pe fosta educatoare a Dariei (ca si-a schimbat atitudinea fata de copii in ultimul an), este o persoana care avea grija cum le vorbea copiilor;e drept ca mai ridica vocea la ei, dar…..la cat de nazdravani si cate prostii faceau (se bateau, se impingeau, unele fetite trageau de rochitele mai frumoase ale altor fetite)….e ceva ce e necesat uneori 🙁
    iar educatoarea lui Andrei este tot o persoana mai in varsta, dar care are si multa rabdare…a reusit sa-l convinga pe incapatanatul meu sa-i placa gradinita desi a dat cam rar pe acolo din cauza problemelor cu piciorul
    referitor la educatoarele Alexiei…..eu nu as sta pe ganduri si as avea o discutie face to face si as lamuri cine e tampit! nu as accepta in ruptul capului o astfel de atitudine fata de copil mai ales ca e vorba de cineva care influenteaza primii ani de copilarie si acest lucru isi spune cuvantul/isi pune amprenta mai tarziu!
    pupici Alexiei!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: