Cei trei purcelusi, varianta Zurli

Iar am comis-o! Iar am mers la Zurli! Ce să-i fac, nu mă pot abţine, zău! De data aceasta am văzut spectacolul “Cei trei purceluşi”, fireşte, adaptat. Dar foarte fain  făcut. Mi-a plăcut, am râs, am ţopăit şi… şiiiii… am văzut faţa curată a celui care o interpretează pe Tura Vura!!!! (era o curiozitatea de-a mea… Ei, voiam să ştiu dacă se iau dungile alea negre la spălat…). Ah, şi am mai constatat că Fetiţei Zurli îi stă foooarte bine cu ruj roşu 😉

Ne-am propus să mergem cât mai des la spectacolele Zurli din mai multe motive:
1. Sunt  educative
2. Sunt foarte, foarte amuzante
3. Sunt interactive
4. Biletele au preţuri decente
5. Alexia e foarte emotivă când vine vorba de străini, de făcut lucruri în public. Deja la al doilea spectacol a urcat singură pe scenă, a interacţionat, puţin, foarte puţin, cu Tanti Prezentatoares (dar e un pas, nu?). Aşa că vom continua terapia prin teatru.
6. Mă ajută să-mi reîncarc bateriile. Râd la spectacolele lor cum n-am mai râs de muuultă vreme 
7. Zurliii sunt oameni frumoşi, dincolo de rolurile lor

Motive mai sunt, dar mă opresc aici. Nu vreau să vă spun prea multe despre spectacol, ci doar câteva lucruri. De exemplu, din acest spectacol Alexia s-a lămurit că nu există fantome (thanx Zurli for that!), că lupul e chiar amuzant şi că a ales ea bine când mi-a spus că nu mai vrea să fie prinţesă, ci purceluş. De altfel, când o întreabă cineva cum o cheamă, dacă nu se fâstâceşte, răspunde scurt: “Guiţ”. Abia apoi, mai cu juma’ de gură spune şi numele ei. Aşa că vă daţi seama câtă fericire pe ea când i-am spus că mergem la piesa “Cei 3 purceluşi”!

Acestea fiind scrise, să purcedem la fotografiile şi filmuleţele de rigoare, că aşa-i şade bine unei mame, să se laude cu puiul ei!
Ah, să nu uit, a mers şi “ipotamu” la spectacol. “Ca să pobeteacă petacolul şi celolalte jucălii”. În traducere, a luat hipopotamul, ca să aibă cine să le povestească despre spectacol jucăriilor rămase acasă (me, bad mom că nu am putut să le iau pe toate, aşa cum a vrut picea. Nu erau multe, doar vreo 2-3 saci  cu pluşuri…)

Înainte de piesa propriu-zisă, Tanti Prezentatoarea a făcut încălzirea cu picii…

… dar şi cu noi, părinţii. Ne-a urcat  pe scenă şi ne-a pus să cântăm alături de copii “Nu mi-e frică de Bau-Bau”. Şi am cântat. TARE!

Şi spectacolul a început, pucreluşii au venit pe scenă

unul dintre ei s-a ascuns de fraţii săi

Apoi s-au pus pe făcut case… sau casă

În tot acest timp, Alexia a privit hipnotizată, a zâmbit, a râs, a dat din cap

I-a plăcut cum dansau purceluşii…

… dar şi de lupul cel prietenos

La final, a urcat pe scenă, să vadă purceluşii şi mai de aproape

Apoi s-a bucurat că poate ţopăi în voie pe scenă:

Şi a pozat pe boxă (da, Mirela, ştiu, tu le zici copiilor să se urce pe boxe după 20 de ani… Nu te-am ascultat,nah!)

Şi a privit tristă cum pleacă toţi copiii acasă

Ne vedem săptămâna viitoare!

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: