M-am învățat minte după experiențele de anii trecuți, când am încercat să ascund ”bine”, credeam eu, cadourile pentru Alexia. Locul meu preferat: dressingul, unde puneam pachetele printre haine, crezând în naivitatea mea că Alexia nu le va descoperi acolo. Dar aș! Chiar înainte de Crăciun, mi-a adus o cutie cu un joc și m-a întrebat direct de ce l-am ascuns acolo de ea?
Și, uite așa, s-a ales donșoara cu un cadou în minus de despachetat în dimineața de Crăciun. După acest episod, am zis să-i ascund darurile cât mai sus, tot în dressing, unde nu mai ajunge băgăreața. Dar nici așa nu mi-a ieșit. Da, știu, sunt praf la capitolul ascuns lucruri.
De data asta, norocul meu a fost că eu deja eram dressing, iar ea a zărit doar o mică pare din jucărie. Mi-a mers minciunica spusă la viteză: ”e doar cutia, în care păstrez eu ceva”. Dar, când a venit vremea despachetării cadoului ”bine” pitit de mine, Alexia mea și-a adus aminte de episodul din dressing: ”Acum o să ai două cutii la fel”, mi-o servește copilul meu.
Anul acesta, pentru ziua ei de naștere, am zis că trebuie să fac ceva să nu mai dea cu nasul de cadou înainte de vreme. Și am găsit cea mai bună ascunzătoare. Dar, înainte să vă spun care este, vreau să vă întreb ceva, nu de alta, dar am un pitic pe creier și aș cam vrea să scap de el. Și voi ascundeți cadourile de copiii voștri? Și voi le cumpărați daruri din timp, ca să fiți siguri că le-ați luat ceva, apoi încercați să le dosiți prin casă, până le veți da la momentul potrivit? Și, mă rog, cam pe unde le ascundeți voi? Iar dacă sunt descoperite înainte de ziua Z, ce faceți? Cam multe întrebări, știu, dar vreau să aflu ce se întâmplă și prin casele voastre 😉
Bun, acum să revin. De data aceasta, am ascuns cadoul în cel mai la vedere loc. Da-da: la vedere! Ce-i drept, am avut grijă să las la vedere fix partea neatractivă a coletului. L-am pus în dormitorul nostru, pe jos, într-un colț al camerei. Alexia intră frecvent la noi în cameră, aleargă, țopăie, cotrobăie. Dar cutia cu setul Lego a rămas neatinsă, nemișcată, neobservată. Căci, dacă o vedea, o și lua: ”Ce e ăsta?”, ”A venit poșta cu un cadou pentru mine?”, sunt două întrebări pe care siiiigur fii-mea mi le-ar fi pus.
Nu știu dacă mai țineți minte, acum muuulte zile, vă spuneam pe pagina de Facebook a blogului că am intrat pe ligomijucarii.ro, de unde Alexia mea să își aleagă un singur set LEGO din multitudinea de Lego-uri de aici. I-a luat mult până să se decidă. Mult, mult, mult! Voia vreo patru: un Lego pentru băieți, un Lego Duplo (pentru copiii mai mici) și vreo două modele de Lego Disney Princess. Într-un final, a ales palatul de gheață al Elsei. Aveam eu un feeling că tot ceva din Frozen va alege…
M-am grăbit cu comanda, având în vedere că ziua Alexiei a fost pe 27 aprilie, iar comanda am făcut-o pe 13 aprilie. Dar am preferat să îmi iau o marjă de siguranță și să mă trezesc că nu vine coletul la timp. Dar a venit în doar câteva zile de la plasarea comenzii. D-aia a și fost nevoie să găsesc o ascunzătoare bună. Și ghiciți ce? Nu l-a găsit! EVRIKA!
Iar când i l-am dat… bucurie mare! A recunoscut sigla de pe cutie, așa că surpriza nu a fost atât de mare pentru ea, căci și-a amintit de seara în care am plasat comanda, dar bucuria că i-a venit castelul a fost uriașă.
La despachetare, Alexia a fost asistată și de celelalte două curioase din casă:
Fiecare s-a ales cu câte ceva: Alexia cu jocul mult dorit, Kyra cu o fundă pe care să o ronțăie (un vechi obicei de la beteala de brad încoace), iar Mica a găsit o ascunzătoare bună…
Deși nu suntem la primul set Lego pe care l-a primit Alexia, ei bine, nici de data asta nu m-am descurcat cu asamblarea pieselor. Deh, sunt o umanistă. Așa că tot pe tati a picat măgăreața construirii palatului Elsei. Iar sărbătorita l-a asistat îndeaproape. La fel și Kyra 😉
Firește, castelul nu a rămas întreg atunci când domnișorica a început să se joace cu el. Dar, cel puțin, punea (unele) piese la loc. Iar ce nu putea potrivi în locșorul său, punea de-o parte, ”să fie de rezervă”.
În încheiere, despre Lego…
Deși noi, părinții aducători de Lego în casele noastre, facem ca toate alea când călcăm pe vreo piesă, două, nouă…zeci și nouă lăsată/lăsate pe covor de odrasle, totuși, trebuie să recunoaștem că aceste mici-minuscule piese au și ele rolul lor în formarea copiilor. Și a noastră, ce-i drept:
**Pe noi ne ajută să ne exersăm ”mușcatul” limbii atunci când vrem să înjurăm de toate alea după ce în călcâiul nostru cel delicat s-a înfipt un Lego mic-mic. Apoi altul și altul, la fiecare pas prin camera copilului, sau prin orice colț al casei
** Tot pe noi (dar și pe copii) ne ajută să devenim mai răbdători unii cu ceilalți în timpul asamblării pieselor
** Atunci când cosntruim, interacționăm cu copiii, comunicăm, ne jucăm
** Copiii deprind lucrul în echipă, cooperarea (cred că și unii părinți au nevoie să învețe treaba asta).
** Construind, copiii își dezvoltă motricitatea, coordonarea mână-ochi, atenția, dar și imaginația
Copiii sunt atrasi de lucruri noi, ceva care arata bine si le starneste curiozitatea. Cu cat acestea sunt mai bine ascunse, cu atat posibilitatea de a le gasi este mai mare. Cred ca deja ti-ai dat seama de asta. Faptul ca ai pus cadoul intr-un loc vizibil a facut-o sa nu fie asa de curioasa, pentru ca ea era in cautarea acelui lucru ascuns.