Ce spun tații despre campania ”Da, mamă, ai voie!”

de Cristina Ologeanudin 05/12/2018

Campania ”Da, mamă, ai voie!” a intrat și în vizorul taților. Trei tătici din blogosferă, pe care eu îi citesc cu mare drag, și-au spus părerea despre campania mea, #DaMamăAiVoie. Este vorba despre Alex Zamfir, aka CelMaiBunTată.ro, Robert Diaconeasa, de la Daddycool.ro și Cristian Petre, de la JurnalulUnuiTată.ro. Ei au citit cele scrise de mine în primul articol dedicat acestei campanii și mi-au trimis părerea lor. Eu vreau să le mulțumesc din suflet celor trei tați pentru implicare. Mesajele lor sunt extrem de importante pentru că, astfel, putem afla, noi, mamele, ce au de spus și tații, cum văd ei lucrurile din perspectiva lor.

Alex Zamfir, de la CelMaiBunTată.ro:

”Ca părinte, am descoperit că singurele reguli de care ar trebui să țin seama sunt cele care mi se potrivesc mie și copilului meu. Să fac ceea ce cred eu că este mai bine, mai potrivit pentru noi. Restul… am descoperit că indiferent ce faci în viața ta, vor fi oameni care te vor susține și alții care te vor blama. E valabil în parenting, e valabil în orice alt domeniu. Așa că, da, mamă (sau tată), ai voie să faci orice îți dorești, atâta timp cât consideri că acel lucru te va face să fii un om mai bun, deci un părinte mai bun. Hai să ne mai relaxăm un pic și să mai și ignorăm «gura lumii», că ea va țipa oricum, indiferent ce (nu) vom face”.

Robert Diaconeasa, de la Daddycool.ro:

”Orice mamă, înainte de toate, este femeie. Faptul că femeile devin mame, nu trebuie să schimbe treaba asta. E adevărat că intervin foarte multe schimbări și începem să punem copiii pe primul loc, bineînțeles, dar asta nu înseamnă că trebuie să uităm de noi, fie că suntem mame, fie că suntem tați. Așadar, campania «Da, mamă, ai voie!» mi se pare ca o gură de aer proaspăt, de care mamele aveau nevoie.

Oamenii au impresia că nu pot să facă lucruri, pentu că o să îi judece ceilalți din jur. Dar, noi trebuie să ținem cont de faptul că nu trebuie să ne pese de părerile celor din jur, ci, trebuie să fim atenți la nevoile noastre. Pentru că noi trăim, în primul rând, cu noi înșine, nu cu restul lumii. O femeie simte nevoia să fie frumoasă, să fie apreciată, să simtă că nu și-a pierdut farmecul.

Draga mea Cristina, îți susțin din tot sufletul campania «Da, mamă, ai voie!». Sper să te ajute părerea mea și să vină cu un plus valoare la campania ta. Felicitări, încă o dată, pentru ceea ce ai reușit să faci și îmi doresc ca mesajul tău să ajungă la cât mai multe mame, care să realizeze, astfel, că au voie să facă o grămadă de lucruri, fără să se gândească la faptul că societatea le-ar putea judeca”.

Mesajul lui Robert este mult mult mai lung și atât de emoționant. În rândurile de mai sus eu am redat doar o mică parte din el. Vă invit să urmăriți clipul de mai jos și să ascultați întregul mesaj transmis de Robert.

Link video: https://www.youtube.com/watch?v=sgqDD5LHvC8

Cristian Petre, de la JurnalulUnuiTată.ro:

”Am decis să scriu câteva rânduri pentru câteva dintre punctele din decalogul «Da, mamă, ai voie!».

Da, mamă, ai voie să te distrezi, să vrei să fugi de acasă, să vrei și să CERI timp doar pentru tine.

Dacă e să mă gândesc la primele luni de după naștere, nu știu câte mămici se gândesc într-adevăr la distracție, la cluburi la o fugă la munte sau alt tip de distracție. Cred că majoritatea oftează după niște ore de odihnă, de somn, de relaxare. Iar aici poate interveni tatăl, care se poate ocupa de bebe. Seara, după job. În week-end. Mama poate în acest timp să fugă de acasă la un salon, la un suc cu prietenele, la un film etc. Nu cred că nu se știe că există varianta păstrării laptelui matern la frigider pentru următoarea masă. Iar dacă este vorba de lapte praf, atunci chiar nu ar fi nicio problemă. Pe de altă parte, dacă tăticului proaspăt întors de la job i se predă zilnic ștafeta, fără să aibă timp măcar timp să se schimbe, să se spele… am auzit că pot interveni oarece discuții.

Recomandarea mea ar fi să-i lași timp să respire după ce intră pe ușă. Face bine la zenul amândurora 🙂

Da, mamă, ai voie să plângi, să țipi, să te enervezi, să te pierzi cu firea. Fă toate astea, te ajută, te eliberează.

Suntem oameni. Avem sentimente. Râdem, plângem, mai și ne enervăm. Oboseala cruntă, hormonii, multe dintre situațiile noi care apar inevitabil, mai ales în cazul primului copil, pot crea emoții, tensiuni.

Recomandarea mea. Eliberarea se poate realiza dacă există o bună comunicare cu partenerul de viață, cu implicarea lui în creșterea celor mici. Iar dacă lucrurile astea se întâmplă, înseamnă că poți găsi și timp de relaxare (ăla de la punctul de mai sus), deci un plus pe partea de echilibru.

Da, mamă, ai voie să greșești, să nu fii perfectă, să îți fie frică. Nimeni nu s-a născut învățat, nimeni nu știe cum e să fie părintele copilului tău! Meseria de părinte o învățăm cu toții, din mers. Nu există rețete, totul este o descoperire. O autodescoperire, în fond.

100% de acord. Nimeni nu-i perfect, cu toții mai facem boacăne. Nu există manual de parenting așa cum nu există manual de relații de familie. Suntem diferiți, evoluăm, avem o dinamică proprie…

Recomandarea mea. Din greșeli ar fi bine să tragem ceva învățăminte, nu de alta, dar ar fi de preferat să nu le repetăm iar și iar… sună amuzant dar am văzut asta.

Da, mamă, ai voie să spui nu. Nu îmi atinge copilul, nu-mi pupa copilul, nu-mi spune cum să-mi cresc copilul, nu-mi amenința copilul cu doctorul sau cu polițistul. Nu vreau să primesc sfaturi gratuite.

Aici e sensibilă treaba. Da, poți spune asta în parc sau unei vecine… Dar, când e vorba de prietene, familie, bunică, mama-soacră…, ei bine, lucrurile se complică și oricât de diplomat s-ar ambala indicația/recomandarea/interdicția acel NU poate inflama spiritele.

Recomandarea mea. Incearcă să nu te repezi ca un uliu asupra persoanei care poate e bine intenționată, dar nu ți-a cerut acordul. Se întâmplă ca bunele intenții ale persoanei care vrea să îți atingă copilul să intre în contradicție cu ce crezi tu că este mai bine pentru puiul tău. Mai ales dacă chiar nu este ceva grav.

Da, mamă, ai voie să arăți oricum. Poți fi al naibii de sexy, poți fi trasă prin inel, dar poți fi și opusul fotomodelelor din reviste. Da, mamă, ai voie să fii pufoasă și să nu îți faci complexe din acest motiv. Nu numărul kilogramelor te reprezintă.

Aici, poți să arunci cu piatra sau cu pietre, dar nu sunt întrutotul de acord. Am văzut mămici care au luat în sarcină multe, multe kilograme. Care ziceau că trebuie să mănânce exagerat pentru doi. La fel, după naștere, au continuat să mănânce exagerat pentru… a avea lapte. Pe de altă parte, dacă ea chiar se simte bine în pielea ei (și a celor peste 15 kile în plus) și nici el nu are nimic împotrivă, de ce să fiu eu Gică Contra?”.