S-a lansat pe 17 iunie, dar noi am văzut „În căutarea lui Dory” abia la finele lui iulie. Mă bucur că l-am văzut chiar şi cu întârziere! Asta pentru că ne-a dat destule subiecte de discutat cu copilul.
Pe scurt, „În căutarea lui Dory” este strâns legat de „În căutarea lui Nemo”. Adică e musai să le vedeţi pe amândouă! Bun, povestea lui Dory se întâmplă, cumva, înainte dar şi după ce Dory ajută la găsirea lui Nemo. V-am băgat în ceaţă? Acuş vă lămuresc.
Nemo dispare de acasă, iar tatăl lui, Merlin, pleacă să îl caute. Pe drum, o întâlneşte pe Dory. Un superb peşte albastru care are o problemă: suferă de pierderea memoriei pe termen scurt. Dory îl ajută pe Merlin să îşi găsească fiul. Bun, asta o ştiam din „Finding Nemo”.
După ce îl găsesc pe rătăcit, cei trei se întorc să trăiască acasă la Nemo şi Merlin. Dory este acceptată de toţi ai locului. De aici începe povestea din “Finding Dory”. În repetate rânduri, ea are tot felul de flash back-uri din copilărie. Le asamblează ca pe un puzzle, apoi începe să îşi amintească, uşor uşor, ce s-a întâmplat cu ea. Aşa aflăm că ea s-a rătăcit de familia ei.
Îşi doreşte să se întoarcă acasă, la părinţii ei. În ciuda rugăminţilor lui Merlin de a nu se aventura în marele ocean. Însă, dorinţa de a-şi revedea părinţii este mult mai puternică. Aşa că Dory pleacă. Mai mult forţat de fiul său, Merlin o însoţeşte. Cum e şi firesc, aventurile se ţin lanţ. Şi situaţiile comice, spre deliciul copiilor.
Nu am să vă povestesc acum filmul. Ci vreau să vă spun cu ce concluzii am părăsit noi sala de cinnema.
Copilul mi-a spus că a înţeles că
- nu e bine să se îndepărteze de părinţi, că se poate pierde
- părinţii suferă foarte mult atunci când copilul lor se pierde
- nu tot timpul primeşti ajutor (vezi peştii care au ignorat rugămiţile lui Dory de a o ajuta)
- prietenii îţi sunt alături la nevoie
- e bine să spui ce ai pe suflet
- e bine să ceri ajutorul
- animalelor nu le place să fie chinuite de copii
Ce concluzii am tras eu (pe lângă cele ale Alexiei)
Oricât de greu ţi-ar fi, luptă! Nu-ţi pierde speranţa
Ascultă-ţi copiii, căci, uneori, ei pot vedea lucrurile mai bine decât noi, adulţii
Disney abordează într-o manieră pe înţelesul copiilor tema celor cu nevoi speciale, care sunt acceptaţi aşa cum sunt. Pe baza acestora, părinţii pot discuta cu ai lor copii despre persoanele cu deficienţe similare.Adică:
* Nemo are o aripioară mai scurtă
** Dory are probleme de memorie
*** Caracatiţei care o ajută pe Dory îi lipseşte un tentacul
**** O balenă are probleme de vedere
Acum şi faza cu plânsul. Regăsirea lui Dory cu părinţii ei mi s-a părut emoţionantă. M-am pus în pielea lor şi m-am gândit ce aş face? M-a impresionat îndârjirea lor. Atât de tare, încât am simțit un nod în gât. Era din cauza lacrimilor pe care mi le-am oprit. Ce vreți? Sunt o sensibilă…
Ei bine, după ce puiul lor a dispărut, părinţii peşti si-au făcut casă într-o altă scoică. Şi, ani de zile, au „pavat drumul” cu alte mii şi mii de scoici. Toată munca asta în speranţa că, într-o zi, puiul lor se va întoarce şi va vedea scoicile înşirate şi va ajunge la ei.
În concluzie, mergeţi cu copiii să vedeţi „În căutarea lui Dory”
Ah, să nu uit, stay tuned, căci urmează un concurs cu produse cu personajele din film.
1 Comments