Am fost, azi, să scot cazierul judiciar de la Circa de Poliție de care aparțin. Sau, mă rog, de la circa de care credeam că aparțin. Căci polițistul mi-a spus că strada din cartea mea de identitate este arondată altei secții. ”Înainte, când locuiam pe Olteniței nr X, aici veneam. Acum locuiesc fix în spatele blocului de pe Olteniței X”. ”Da, aia ține de noi, dar cea pe care stați acum nu. Dar, lăsați, vă dau eu cazierul, nu e problemă”.
Anul ăsta mi-am scos de două ori cazierul judiciar. O dată pentu examenul auto. Acum pentru angajare. Asta la o diferență de trei luni. Abia acum am aflat că nu la circa aceea trebuia să cer cazierul. Dar data trecută polițistul nu-mi zisese cum că nu aparțin de acea secție. Mă rog, nu asta e problema. Nu din acest motiv m-am simțit luată ”la mișto”. Polițistul chiar a fost amabil. Și pus pe glume.
Supărarea mea a fost provocată de două funcționare de la Poștă. De la Oficiul Poștal nr 61. Acolo unde am plătit taxa de eliberare a cazierului judiciar. Intru în sediul Oficiului și mă îngrozesc. O coadă de vreo 10-12 persoane și un singur ghișeu deschis. Trece o angajată, privește coada, apoi își face de lucru în spatele unui geam. Nu cheamă la ea din oamenii care stăteau a coadă. Își vede de ale ei, cu privirea în jos. O întreb politicos, zic eu, obraznic, a considerat ea, având în vedere tonul pe care mi-a răspuns
- Fiți amabilă, vă rog… Pentru a plăti taxa pentru cazierul judiciar…
- Nu vedeți coada aia? Acolo! Completați mandatul și lăsați-l la colega.
- Data trecută, când am plătit taxa de cazier, era un ghișeu special pentru mandatele poștale. Acum nu.
- …
Am întins coarda și i-am cerut, tot pe un ton frumos, un pix. Cu împrumut. Nimic. Niciun răspuns. Am crezut că nu aude. Am vorbit ceva mai tare. Femeia privea în continuare în jos, pe masa ei de dincolo de geam. Noroc cu un samaritean de la coadă. Să-i dea Dumnezeu sănătate!
Bun. Completez mandatul conform unui șablon expus la masa de scris. Mă așez la coadă. Număr 10 persoane în fața mea. După 15 minute se fac 14 în fața mea. Își lăsaseră rând. Mă rugam în gând să scap de acolo vie, fără nervii făcuți praf și înainte de terminarea programului.
Spre surprinderea mea, am scăpat repede. În 45 de minute. DAR, odată ajunsă la ghișeu, am constatat cu stupoare că:
- Taxa de cazier de 10 lei plătită la Poșta Română nu e chiar 10 lei. Adică: dai 10 lei pentru eliberare cazier. Plus 5 lei pentru mandatul poștal.
- Știam că s-a decis să nu se mai ceară și cei 2 lei pentru timbru. Însă, angajata de la Oficiul Poștal nr 61 mi-a zis că trebuie să dau ăia 2 lei. “Au zis ei că scot taxa de timbru, doamnă. Dar au fost oameni pe care Poliția i-a trimis înapoi, la noi, pentru timbru“, mi-a zis funcționara de la Poștă pe un ton grav.
I-am mulțumit doamnei pentru amabilitate. Am înjurat puțin Poliția, pentru că joacă alba-neagra cu taxele. Ajung la circa de poliție despre care vă spuneam la început. Ca de obicei, nu era coadă. Intru. Spun pentru ce am venit. Scot actele și le pun pe masă.
Polițistul izbucnește în râs: “Am scos timbrul de vreo două luni, iar ăia de la Poștă ne trimit în continuare oameni cu timbre. Că nu se știe dacă e nevoie de el, zic ăia de la Poștă. Iar oamenii, bieții, le cumpără“.
Cum, mă??? Stai așa. Să derulez cu încetinitorul, că nu mă prind! Poliția anunță că se renunță la taxa de timbru de 2 lei pentru eliberarea cazierului judiciar. Ăia de la Poștă au luat la cunoștință. Dar se fac că sunt amabili și că, de fapt, polițiștii sunt ăia răi. Și uite așa ne pun pe noi să plătim 2 lei pentru timbre.
Timbre de care NU mai este nevoie.
Am privit dezamăgită la teancul de timbre de 2 lei bucata. Dacă se plictisea, polițistul putea face un castel din timbrele lăsate pe masa lui de alți solicitanți de cazier ”arși” ca și mine. Ce să mai zic? Așa e la noi… Românisme… Măcar voi să știți de acum încolo.
Ah, și mi-a mai zis polițistul amabil că se lucrează la o bază comună de date. Să nu mai fie nevoie să bați tu drumurile să iei cazierul. Cine vrea să vadă dacă ești curat, trimite solicitarea direct la Poliție. Nu te mai plimbi tu de colo colo. Sună… civilizat, nu?
Aproape orice interferentza cu o institutie de Stat de la noi e o umilinta. Astfel de “aventuri” mi-au mancat, probabil, ani din viata, prin timpul pierdut si enervarile provocate. De aceea nu am eu nicio empatie pentru angajatii Statului care se plang de salariile lor. Pur si simplu nu merita mai mult.
Stiam ca nu conteaza la ce sectie esti arondat, te poti duce in orice sectie sa-ti ceri cazierul …
Eu şiu ce să mai zic? Nu vezi că fiecare funcționar zice în fel şi chip? 🙁