După ce mi-am umplut capul cu tot soiul de chestii mai mult sau mai puţin aberante scrise de un aşa zis mare psiholog, a venit rândul să mă delectez cu o carte scrisă, parcă, după sufletul meu:
“Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul”, de la editura Cununi de stele. V-am mai spus despre ea, în treacăt, aici. Dar, acum că mi-am amintit de ea, am scos-o din raft şi am lecturat-o cap coadă, cu atenţie. Şi, credeţi-mă, m-am supărat tare tare mult că s-a terminat prea repede. Aş mai fi citit astfel de cărţi la greu. Dacă ar fi fost vreun volum de peste 1000 de pagini, şi tot nu m-as fi săturat de citit, şi tot mi s-ar fi părut că e prea puţin. Asta pentru că autoarea, Carmen Muşat-Coman, are o scriitură fantastică, pe gustul meu. Dacă doriţi ca în paginile acestei cărţi să găsiţi chestii de genul “fă aşa, dacă vrei să…”, atunci mai bine nici nu o cumpăraţi, pentru că nu face parte din această categorie de “manuale pentru părinţi”. Am să vă redau doar trei capitole, pe sufletul meu. Bine, toate au fost pe sufletul meu, dar am să vă las pe voi să descoperiţi restul, cumpărându-vă cartea. Zău că face toţi banii: puţin peste 11 lei, online, cu reducere!
