dentist

Când duc copilul la dentist și alte sfaturi de igienă orală

Medicul dentist, acest ”Babau” pentru mulți dintre noi, nu trebuie să fie la fel de înspăimântător și pentru copiii noștri. De fapt, nici nu are cum să fie un Babau pentru ei, atâta vreme cât noi, adulții, avem grijă să nu le transmitem celor mici fricile noastre.

Eu, personal, în copilărie, am avut destule experiențe neplăcute la stomatologie. Dar asta era pe vremea cretacicului. Acum, cabinetele stomatologice sunt mult mai ”childfriendly”. Și tehnologia mai dezvoltată ca pe vremea mea. Așa că, atunci când Alexia mea a avut probleme cu dinții, am dus-o la dentist fără frică. Adică, am încercat să nu îi transmit fricile mele. Și mi-a ieșit. Ei nu avea de ce să îi fie frică, pentru că nu a trecut prin experiențe neplăcute la dentist.

Pentru că igiena orală este deosebit de importantă, am decis să stau de vorbă cu cea mai simpatică stomatoloagă: Miruna Ioani, cea pe care o bombardez mereu cu mesaje când am o nelămurire… stomatologică. Și ea îmi răspunde de fiecare dată. Și de fiecare dată reușește să dea un ”undo” butonului de panică pe care eu îl apăs, uneori, prea devreme.  De la ea am aflat atââât de multe. Un exemplu în acest sens îl reprezintă etapele unui periaj corect. Mi-a luat patruj’ de ani să aflu asta! Shame on me!

Înainte de a trece la interviul propriu-zis, o las pe Miruna să se prezinte (care, apropo, este și o bloggeriță faină!):

Am terminat facultatea la UMF ”Carol Davila” București, promoția 2011. Am profesat doar în Marea Britanie, până anul trecut, când ne-am mutat în România. Lucram full-time ca dentist, vedeam și copii și adulți, făceam stomatologie generală”.

dentist-miruna-ioani

Când este recomandat să mergi prima oară cu copilul la dentist?

Regulă să fie: cum apare primul dinte, cum ducem copilul la dentist. Nu e prea devreme deloc. E drept că nu o să-i facă mare lucru dentistul, în principiu, doar se uită. Însă e important ca bebelușul să se obișnuiască de mic cu mediul de la denist, să știe că acolo e un loc în care se poate simți în siguranță. Plus că obiceiurile bune se învață de mic.

Este nevoie să îți pregătești copilul pentru prima întâlnire cu stomatologul? Cum recomanzi să decurgă această pregătire?

Da, la orice vârstă ar fi această primă întâlnire. Normal, dacă e bebeluș de câteva luni, îi spunem un pic înainte și atât. La un copil atât de mic, cred că e mai importantă stare emoțională a mamei.

Să nu îi transmită panică sau vreo exagerare legată de acest eveniment. Mersul la denist ar trebuie să fie ceva normal.

Pentru copilul mai mare, de 3-4-5 ani, e nevoie de o pregătire mai cu răbdare. Eu recomand părinților să îi povestească înainte ce urmează să facă, să spună așa:

”Uite, săptămâna viitoare mergem la dentist. Acolo o fie un medic, care are un scaun mare, care se poate plimba de sus în jos doar dacă apeși pe un buton. Poate te lasă și pe tine să apeși! Apoi, are o lampă prinsă undeva în tavan, care îl ajută să vadă mai bine în gurița ta. Și mai are și o oglindă specială, care e mică-mică și rotundă, care intră în cele mai ascunse colțuri pe după limba ta”.

Și îi povestești copilului scena. Că ajungem acolo, ne așezăm pe scaun, deschidem gura. Cum deschidem gura? Așa maaaare. Și deschidem gura. Și, în următoarea zi, iar îi zicem: peste 6 zile mergem la dentist… Apoi, mâine mergem la dentist. Apoi, astăzi mergem la dentist…

Ideea e că prin repetiție, copilul aproape învață pe de rost ceea ce o să i se întâmple. În momentul ăla, anulăm elementul de necunoscut din capul lui și îl înlocuim cu cel al siguranței. Orice om se simte în siguranță când știe ce urmează să i se întâmple, cooperează și are o experiență frumoasă.

Ce nu ar trebui să facă părintele?

Aici aș scrie cu roșu cumva: să nu îi spună copilului ”nu-ți fie frică, nu îți face nimic”!

E cea mai mare prostie, e o greșeală colosală pe care o aud frecvent chiar și cei mai liniștiți copii de la părinții lor, încă de la ușa cabinetului. E, de fapt, frica părintelui verbalizată și nu are nici o legătură cu ceea ce simte copilul până atunci.

Însă, dacă i se dă o avertizare și i se induce faptul că i s-ar putea întâmpla ceva rău (altfel de ce ar trebui să îi fie frică? De ce s-ar pune măcar problema așa?), e logic, el va deveni agitat și mai puțin cooperant.

Prezența părintelui în cabinet, în timp ce stomatologul lucrează, ajută sau încurcă?

dentist
Foto: pixabay

Depinde, eu nu am lucrat niciodată unui copil în absența părintelui său, fiindcă în Anglia era pur și simplu ilegal. Deci, nu ți-aș putea spune. Ce știu însă e că mi-aș dori ca orice pacient al meu să stea liniștit pe scaun din încrederea pe care o are în mine, nu de frica mea. Deci, autoritatea intimidantă a dentistului în fața copilului nu mi se pare neapărat o soluție pentru a obține rezultate la tratament.

Ba mai mult, eu întotdeauna cer și consimțământul copilului atunci când intru în gură la el. Fiindcă tocmai atunci când îi arăt respect, îi câștig încrederea. Iar respectul nu are vârstă, el se poate manifesta și față de o persoană de 0 ani.

Când este recomandat să se înceapă periajul dinților?

De exemplu, eu am aflat după ce i-au apărut Alexiei dinții, că era bine să îi fi masat gingiile cu o periuță degetar, înainte de apariția acestora…

Da, e bine să îi cureți gingiile și limba înainte de a-i apărea dinții. Astfel, se previn candidozele, stomatitele și se creează acel obicei sănătos. Însă și mai important decât atât e periajul după apariția primului dinte.

Cât trebuie să dureze periajul dinților la bebe?

Periajul ăla propriu-zis, când apuci cu periuța pe dinte – câteva secunde. Eu cred că, dacă punem periuța de 2 ori pe fiecare dinte e suficient. Însă, întregul proces precis trebuie să dureze mai mult, ca un ritual.

Mit sau adevăr: cariile de pe dinții de lapte nu se transmit la cei permanenți?

Cariile se transmit. Complicațiile lor, infecțiile, pot afecta dinții permanenți. Însă, știi ce se transmit? Obiceiurile!

Dinții de lapte nu vor să cadă și deja se cei permanenți au ”înmugurit” (nu știu dacă ăsta e termenul) în spatele celor de lapte. Ce e de făcut?

Au erupt este termenul 😉 Ideal, ar trebui să vadă un dentist. În funcție de situație, ar cam trebui scoși.

Cum îi faci pe copiii să nu mai refuze periajul.

Să înceapă de când sunt bebeluși! Să îi vadă pe părinți cum se spală. În fiecare zi. De două ori pe zi. Perseverență.

Pastă de dinți cu arome, sau nu?

Pastă de dinți, important e să fie acceptată și folosită.

Cum alegi pasta de dinți pentru copii?

dentist
Foto: pixabay

Cât timp copilul e mic și nu știe să scuipe, deci înghite, alegem una fără fluor. După ce începe să scuipe, putem trece direct la una pentru adulți. Acestea sunt recomandările după practica britanică.

Prima experință a copilului la dentist a fost horror. Ce e de făcut?

Să identificăm cauza, în primul rând. După ce am identificat cauza, e destul de simplu.

Eu cred că jumătate din succesul unei vizite la dentist e realizat acasă, de către părinte.

Recomanzi sau nu scoaterea dinților de lapte prin metoda clasică: cu ața?

Nu, nici vorbă! E cea mai mare prostie, unde mai pui și că e traumatizantă! Dinții de lapte pot fi lăsați până cad singuri, dacă nu există alte motive pentru a-i scoate înainte de asta.

Copilului meu nu i-au dat dinții nici la un an. Să mă panichez?

Nu, nu ai ce-i face unui copil ca să îi iasă dinții mai devreme. Fiecare e cu ritmul lui.

Copilului meu nu i-a căzut niciun dinte de lapte nici la 7 ani. Ce e de făcut?

Exact ca mai sus. Absolut nimic.

Radiografiile dentare la copii: când se fac și ce măsuri de precauție trebuie să își ia părinții?

În general, radiografiile se fac numai cu o justificare. Aceasta poate fi de natură ortodontică sau, după apariția primilor dinți permanenți, se pot face radiografii pentru depistarea cariilor.

În Marea Britanie, recomandările erau ca la fiecare copil peste 6-7 ani să i se facă o dată la 2-3 ani radiografii de tip bitewing.

În practica mea, făceam mai ales la copiii cu risc crescut de carie, cu antecedente familiale etc. Copilului meu, dacă se spală pe dinți și are o dietă rezonabilă, nu i-aș face radiografie dentară la 6 ani doar de control.

Dinții permanenți ai copilului sunt mai galbeni decât cei de lapte. Este vreo problemă?

Este normal. Dinții temporari sunt mult mai albi decât cei permanenți, de asta le și zice ”de lapte”.

De la ce vârstă este recomandat copiilor să folosească apa de gură? Dar ața dentară?

Hm, apa de gură este mijloc auxiliar de igienă dentară. Eu nu sunt un mare fan și nu o recomand decât în anumite cazuri, fiindcă foarte mulți pacienți tind să înlocuiască periajul cu apa de gură. Ceea ce e complet greșit! Dacă nu avem alte probleme și avem o igienă corectă de 2 ori pe zi, apa de gură nu e ceva esențial.

Însă, există apă de gură îmbogățită cu fluor, care poate fi recomandată copiilor cu risc crescut de carie. Dar, tot periajul e sfânt.

Ața dentară ar trebui folosită de toată lumea din momentul în care oricare doi dinți vecini se ating între ei. Practic, eu vă doresc succes să băgați ața dentară în gura unui copil de 2 ani. Părerea mea este că nu trebuie exagerate lucrurile.

După 6-7 ani, când apar dinții permanenți, putem învăța copilul să folosească ața dentară și e super dacă reușim asta! Fără folosirea aței dentare, 40% din suprafețele dinților rămân necurățate.

Care sunt etapele îngrijirii bucale corecte?

Prima dată ață dentară, scoatem toate resturile de printre dinți. Apoi, periaj minimum 2 minute. Curățăm limba. Scuipăm pasta, nu clătim.

Atenție, apa de gură nu se folosește imediat după periaj! Și periajul nu se face imediat după masă, ci la 20 de minute după ce am terminat de mâncat.

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

Dă un share:

2 Comments

  1. @Anca: Mulțumesc. Miruna e ”de vină” 😉 Da, informațiile sunt utile și pentru copii și pentru adulți. Și Alexia se peria superficial. Dar, am făcut o înțelegere, poate merge și la voi: seara, o periem noi pe dinți, iar dimineața ea. Ca un joc: o dată noi, o dată ea, ca să mai vedem și noi cum îi cresc dințișorii (ăsta a fost motivul acceptat de ea pentru a ne lăsa să o spălăm pe dinți).

  2. Foarte interesant articolul tau! Am invatat lucruri interesante si pentru igiena mea orala, nu doar a copilului.
    Eu am inca probleme sa il conving sa ma lase sa ii periez eu dintii, pt ca el ii periaza destul de putin si superficial si apoi spune “gata!”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll Up
%d bloggers like this: