kyra

Când copilul vrea să mănânce… pisica eu ce pot face? Să o las?

Copilul vrea să mănâce pisica. Pe Kyra, mai exact. Fii-mea mi-a spus că nu se satură să o pupe și să o îmbrățișeze. Că ea ce face cât este la școală, despărțită de pufoșenia familiei? Nu e corect să stea despărțite! Așa că, fata mea a găsit o soluție: să mănânce pisica. Astfel, Kyra va fi mereu în burtica ei, a Alexiei, și nu vor mai sta despărțite.

Asta mi-a spus fata mea într-o zi în care mă durea capul și când clipeam. Vă dați seama că am râs cu atâta poftă, că s-a dus și durerea mea de cap. I-am spus că mi-a plăcut gluma ei. Dar, Alexia și-a luat o mină serioasă și m-a întrebat:

  • De ce râzi? Ce, nu pot să o mănânc pe Kyra?
  • Nu prea. Ca să o mănânci, trebuie să o omori. Te-ar lăsa sufletul să faci asta?
  • Atunci, cum să fac să nu îmi mai fie dor de ea când nu sunt acasă?
  • Dar eu cum fac când sunt de dimineață până seara la serviciu, departe de tine? Cum ar fi să te mănânc și eu pe tine, ca să te am mereu în burtă, să îmi potolesc, astfel, dorul de tine?
  • Dar eu am fost în burta ta!

Asta a fost una dintre discuțiile pe care le tot am cu Alexia despre Kyra. Iubirea pe care i-o poartă acestei pisici nu mă uimește. Din mai multe motive:

  • Kyra a fost primul cuvânt rostit de Alexia. Deci, era de pe atunci o chimie 😉
  • Povestea Kyrei a impresionat-o teribil pe Alexia. Deși o știe foarte bine, mă pune deseori să i-o povestesc. Până acum, cred că a auzit-o de mai bine de 20 de ori.
  • În desenele de familie pe care le făcea, Alexia o includea și pe Kyra
  • Prima pe care o pupă la culcare, la venirea acasă, la plecarea din casă nu sunt eu. Nici ta-su. Ci, pisica.
  • De când era să moară grăsanca, Alexia este mai afectuoasă cu ea.

Dacă, la început, Kyra o cam ocolea pe Alexia, mai ales după episodul în care fii-mea a mușcat-o de coadă, acum lucrurile stau la polul opus. Ce-i drept, și Alexia i-a găsit punctul slab: pieptănatul. Alexia are două perii mici de pieptănat păpușile, pe care le folosește să o alinte pe grăsancă. Și, când nu le găsește (se întâmplă cam des să le rătăcească prin ”palatul” nostru), apelează la peria ei de păr sau la pieptănul meu. Și cine toarce fericită? Grăsanca, normal 😉 Priviți-le și voi în clipul de mai jos:

Ce face Mica în tot acest timp? Cum care Mica? Pisica pe care a vrut-o Alexia pentru ea, în 2013, deoarece Kyra o ignora total. Ei bine, Mica se duce în dressing să doarmă, sau se cocoață pe dulapul din baie. Oriunde unde nu poate fi… pieptănată.

Și, uite așa, m-am trezit că fii-mea mi-a furat pisica! Păi, nu ne era vorba că eu o am pe Kyra, iar ea pe Mica? Na, poftim, democrație! Și, acum, eu ce mă fac? Copilul vrea să mănânce pisica!

P.S. A trecut prea mult timp de când nu v-am mai povestit despre pisicile noastre. Așa că m-am gândit să vă spun cum mai stau lucrurile la noi în casă. 

Și acum, un ”buchet” de imagini cu blănoasa:

kyra

kyra

kyra

kyra

 

Dă un share:

Loc de comentarii

Scroll Up
%d bloggers like this: