Varianta ideală. Variantă întâlnită imediat după ce fac curat şi doar atunci când copilul nu e acasă…
Dezastru. Variantă întâlnită la doar câteva minute de la sosirea copilului de la creşă. Practic, raportul dintre timpul aranjării camerei de către o mamă isterică şi sătulă să tot calce pe jucării şi cel al “redecorării” marca Alexia nu e deloc unul egal.
Ok, recunosc, în poză e un semi-dezastru, căci fii-mea poate muuult mai mult decât atât 😉
e anosta o casa in care traiesc copii si nu li se vad urmele! 🙂 Sanatosi sa fiti! 😉
Corect!
te inteleg f bine am si eu o minune de copil identic .
Copilul vine la pachet cu dezastrul. Iar asta va fi valabilă muuult timp de acum încolo, asta e clar. Oricum, vorba lui Gabi, casa cu copii nu e casă dacă nu vezi peste tot lucruşoare d-ale lor.
Cunoastem prea bine genul acesta de camera.
Sanatoasa sa-ti fie ea, ca va veni si vremea ordinei…
Ştiu că va veni şi vremea aceea. Eu pe la vreo 14 ani abia am început să adun în urma mea, aşa că nu mă aştept la minuni peste noapte. Iar copilul nu e copil dacă nu-şi împrăştie jucăriile, nu?
Dar ce zici de o trezire neaşteptată în miez de noapte, care te determină să cobori din pat şi nu oricum, ci cu un picior pe o maşinuţă şi pentru a nu-ţi pierde echilibrul vrei să-l adaugi repede şi pe celălat jos, dar neştiind că va fi pus pe a doua maşinuţă, care nu au fost văzute, când s-a dat startul la strâns jucăriile?
🙂 😉 🙂 🙂 🙂 🙂 Tare rău de tot!!!! Văd că vă distraţi, nu glumă! Şi vânătăile, presupun, sunt la loc de cinste la voi!
PS Alexia a început şi ea să manifeste atracţie faţă de maşinuţe, deci trebuie să încep antrenamentul, nu?