tricolor-romania-blogulmamei.ro

Cam cât de dor mi-e de ACASĂ, la un an de când am părăsit România?

Destul de tare. Sincer. Dor de tot ce înseamnă ACASĂ. De străzile din Berceni, de glumele cu vânzătoarele de la magazinul din colț, de vecinii amabili, indiferenți sau de cei puși pe harță. Dor de pisicile de pe aleea dintre blocuri, pe care le hrăneam cu atâta dragoste și care mă enervau teribil că nu stăteau la mângâiat. Mi-e dor chiar și de oamenii pe care îi știam doar din vedere sau de cei care nu-mi răspundeau la salut. Pentru că toți făceau parte din tabloul vieții mele de dinainte de a părăsi România. Bune, rele, toate erau ”din peisaj”.

Dor de familie, în primul rând. De sora mea, de tataie, mătușa mea, nașa mea, verii mei, dor de prieteni, de cunoștințe, de oamenii din online pe care i-am întâlnit de atâtea ori în viața reală. Dor de evenimentele la care participam, dor de oamenii de PR cu care comunicam. Mi-e dor de tot ce a însemnat România mea frumoasă.

Poate veți zice „Hai, mă, pe bune? Ai plecat de nici un an și te plângi că ți-e dor! Ce să mai zică ăia care au lăsat România acum Nșpe ani?”. Nu știu ce zic ei. Poate că s-au mai obișnuit. Poate că, în timp, dorul ăsta se mai atenuează. Habar nu am. Voi afla în timp.

Sau poate veți zice ”Dacă ți-e așa de greu, de ce ai mai plecat?”. Păi, am plecat din dorința de a găsi normalitatea. Am plecat din România, conștientă fiind că nu-mi va fi ușor. Și că-mi va fi dor. Repet, dor de acea Românie frumoasă. Cea din bula mea. Doar că, din păcate, o bulă minoritară.

Un divorț dorit

La jumătatea lui iulie 2021 se face un an de când am decis să mă mut din România cu copil și cu pisică în Germania. Aici, unde consortul ne ducea dorul de mai bine de doi ani. Plănuiam de mai mult timp plecarea. Mi-am dorit acest divorț atât de mult! Și l-am obținut. Chiar și cu riscul de a mă învinovăți că mi-am lăsat o parte din familie în țară. O parte la fel de importantă precum cea alături de care am pornit pe un nou drum. Din păcate, în viața asta, ești pus să faci alegeri. Grele. Alegeri care îți sfâșie sufletul. Alegeri care te vor urmări toată viața și care te vor roade pe dinăuntru. Sunt alegeri cu care trebuie să înveți să trăiești. Așa cum trăiești și cu dorul de casă. De ACASĂ.

Ca expat, deja am început să mă obișnuiesc cu gândul că aici lucrurile sunt altfel. Din toate punctele de vedere. De la produse, la piață, la mărimea și numărul magazinelor… De la servicii și până la felul în care se poartă oamenii și oficialitățile. Aici, în orășelul în care locuiesc, nu ai farmacii sau magazine la fiecare parter de bloc. Deschise 7 zile din 7. Piață… nu mai zic! Se organizează în anumite perioade, în anumite locuri. Nu e ca Piața Sudului, din Berceni, unde mergeam zilnic. Nu am magazin la colțul blocului, deschis și duminica. Pentru un om ca mine, care a avut anumite condiții mai bine de 40 de ani, e destul de greu să mă obișnuiesc cu schimbarea asta bruscă.

Caut români pe Facebook

Însă, pentru un român aflat într-o țară străină, cel mai greu mi se pare atunci când are nevoie de medic. Una e să descrii simptomele pe limba ta. Să-l auzi pe medic că îți spune diverse pe înțelesul tău. Oricât de bine ai vorbi o limbă străină, nimic nu se compară cu dialogul purtat într-o limbă pe care tu și medicul o cunoașteți foarte bine.

De când am venit în Germania, am intrat pe Facebook în diverse grupuri de români din zonă. Pentru că e mai ușor să îl întrebi pe unul de-al tău cum merg lucrurile. Pe foarte multe dintre aceste grupuri, românii care au diverse nevoi cer recomandări de medici români. Și eu, de cum m-am stabilit aici, am întrebat pe Facebook cine cunoaște un medic de familie român în zona mea. De ce? Pentru că îmi e mai ușor să comunic pe limba mea. Pentru că știu că sunt mulți medici români aici. Engleza mă ajută și ea, nu zic nu, dar nu toți vor să vorbească altă limbă decât germana. Pe de-o parte, e de înțeles. Am venit în țara lor, vorbesc limba lor. Suntem vreo 5,7 milioane, dacă nu mai bine, de români aflați departe de casă, români care cred că tot mai bine se simt când aud vorbindu-se pe limba lor.

Prima internare în spital, prima barieră de comunicare

Acum ceva vreme am avut niște probleme de sănătate ce au necesitat spitalizare. Mi-a fost tare greu. Greu să descriu simptomele, greu să înțeleg 100% ce mi s-a spus. De fapt, sunt termeni medicali pe care îi înțeleg greu și în română, darămite în engleză sau în germană! Se spune despre nemți că sunt rigizi. Că nici nu vor să accepte în ruptul capului că nu vorbești pe limba lor! Poate că eu am fost ceva mai norocoasă. Pentru că am dat peste medici, asistente, anesteziști, infirmiere care mi-au vorbit ba în engleză, ba în germană. Ce-i drept, cât am stat în spital și cât am discutat pre și post internare+operație, cu toți cei cu care am intrat în contact am vorbit englezo-germană. Adică, acolo unde nu am știut să zic în germană, am folosit cuvinte în engleză. Și ne-am înțeles. Zic eu, am prins esențialul.

Însă, știți care a fost una dintre primele întrebări pe care le-am adresat la internare și la discuțiile cu medicii cu care am intrat în contact de când am descoperit problema mea de sănătate? Dacă există acolo vreun doctor, vreo asistentă sau angajat din România. Pentru că știu că sunt mulți oameni din sistemul medical în orașul în care locuiesc. Și știți ce mi-au răspuns cei de la spital? ”Din păcate, nu la noi în secție. Avem colegi români la alte specializări și sunt apreciați. Din păcate, nu au timp să vină să ne ajute cu traducerea”. Nici nu îndrăznisem să cer acest lucru! Ne-am descurcat în englezo-germană. Dar nu m-am simțit pe de-a-ntregul mulțumită. Am simțit că au fost informații pe care nu au știut cum să mi le transmită. Au fost lucruri pe care nu am știut cum să le explic. Chiar și cu Google Translate.

Și ce am făcut?

Am căutat un medic român. Pentru că, așa cum spuneam mai sus, nimic nu se compară cu o conversație medic-pacient într-o limbă pe care ambele părți o stăpânesc. Eu încă mai păstrez legătura cu medicul de familie pe care l-am avut în România. Pentru că îi are în evidență pe tataie și pe sora mea. Și mă mai sfătuiește cu una-alta.

Însă, de data asta, am avut nevoie de un specialist urolog. Așa că am apelat la unul, prin intermediul Clinicii Virtuale, platformă de consultații online lansată de Regina Maria la începutul anului trecut. O consultație video de 20 de minute în care am elucidat atât de multe enigme! Bine, și dl doctor Robert Popescu a vorbit pe limba mea, adică pe aia a pacienților care nu au făcut Medicina. Ceea ce, firește, contează enorm! Că, deh, nu toți înțelegem termenii medicali.

2 pachete speciale dedicate românilor din străinătate

Pentru că, înainte de a pleca din țară, am avut un abonament la Regina Maria, tot către ei m-am îndreptat și de data aceasta. Cu atât mai mult cu cât (vedeți cum e Universul ăsta?) înainte de a mă interna, ei au lansat două pachete speciale dedicate românilor din străinătate! Unul pentru cei plecați (DOR pentru tine) și unul pentru cei rămași acasă (DOR pentru ai tăi), ambele fiind disponibile atât adulților, cât și copiilor.

Pe scurt, eu, ca român plecat, pot avea un astfel de abonament medical. Cât sunt în afara României, pot discuta despre problemele mele medicale cu un medic român, prin intermediul Clinicii Virtuale. Anual, pot veni acasă și să fac un set de analize, care include chiar și un test Papanicolau. Pe lângă consultații și analize, există și anumite reduceri pentru alte servicii medicale.

Dar pot cumpăra și un pachet „Dor pentru ai tăi” pentru a avea grijă de sănătatea celor rămași acasă. Este un serviciu care funcționează ca un “consultant medical” și care îți recomandă specialitatea medicală de care ai nevoie, în funcție de problema ta medicală, te programează sau te ghidează, astfel încât să rezolvi totul pe cel mai scurt traseu.

Clinica Virtuală oferă acces la peste 500 de medici, din 40 de specialitati, de la alergologie, urologie, dermato și până la psihoterapie. Totul este cât se poate de detaliat și de clar exprimat aici, pe site-ul dedicat acestor pachete.

Cele mai importante aspecte ale unei consultații medicale online

Ca beneficiar de abonament ”Dor pentru tine”, am intrat în contul meu de client Regina Maria. Musai să îți faci un astfel de cont, dacă vrei să beneficiezi de această consultație online! Aici ți se păstrează întregul istoric medical. De exemplu, eu am găsit rezultate ale unor consultații efectuate în 2016, de care și uitasem! Am intrat în Clinica Virtuală (stânga, pe bara roșie) și mi-am făcut programare.

 Pentru ca discuția video cu medicul să se poată derula în condiții optime, am făcut următoarele chestiuni:

  • Mi-am facut cont.
  • Am transmis în Call Center numărul meu de telefon de Germania, cu tot cu prefixul țării (pentru că urmează să primești SMS de validare pe acest număr).
  • Mi-am făcut programare online foarte simplu: am specificat doar specialitatea și ziua dorite.
  • Înainte de consultație, am tradus actele medicale cu Google Translate (pentru că nu știu atâta germană cât să traduc din capul meu). Apoi, pentru că platforma Clinica Virtuală permite acest lucru, am urcat actele medicale în aplicație. Medicul le-a văzut și am discutat pe seama rezultatelor și observațiilor făcute de medicii germani.
  • Discuția a avut loc de pe laptop, prin Microsoft Teams. Partea ffff faină e că pe site există niște videoclipuri pe care clienții le pot accesa pentru a se lămuri ce au de făcut. Sunt atât de clar explicate, că nu ai cum să greșești și să nu te vezi cu medicul! Doar dacă nu ai acces la internet sau uiți de programare o poți rata…
  • După discuție, medicul scrie un raport, îl încarcă în aplicație și, apoi, clientul îl poate descărca. Eu așa am făcut, apoi am mers cu el la medicul de familie de aici și am urmat recomandările medicului urolog român.
  • E bine să intrați mai devreme în Clinica Virtuală, nu fix la ora programării. Căci internetul de prin străinătățuri nu merge la fel de bine ca în România și mai dă rateuri.
  • Consultația video se poate face și prin telefon, nu doar prin laptop. Pașii sunt aceeași: intri în cont, creezi programare, te prezinți la programare, dai clic pe ”intră în programare” și restul e floare la ureche.

Testați-vă dorul

În încheiere, vreau să vă invit pe toți să vă testați… dorul. Că tot este un articol despre dor, dorul de casă, de acasă. Un test dedicat persoanelor ce se află la distanță de cei dragi – fie că ei sunt cei ce trăiesc acum departe, fie invers.

Eu l-am făcut. Rezultatul: „îmi e TARE dor”. Chiar aș vrea să știu cum v-a ieșit și vouă.

Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag. Mă poți urmări și pe FACEBOOKpe INSTAGRAMdar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, ocazional, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

3 Comments

    1. Oh, da, uite că, în cazul meu, chiar a contat enorm! Un proiect super-util. Bine că s-a gândit cineva și la aspectul ăsta! Să știi că aici întâlnesc atât de des întrebarea “știi vreun medic român care lucrează…?”. Mulți mulți români vor să meargă la medici conaționali. În primul rând pentru că ne e mai ușor să spunem în limba română ce ne doare. Dar și pentru că înțelegem mai bine ce ni se întâmplă când ni se transmite tot pe limba noastră. Paradoxal, fugim de România, dar, aici, tot specialiști romani căutăm…

  1. Și mie mi se pare mult mai usor de comunicat in limba materna. Mai ales cand suferi de ceva sk nu iti vin cuvintele nici in romana.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
%d bloggers like this: