Până de curând, Alexia nu s-a arătat interesată de ce facem noi în bucătărie. Când gătim… Asta până de curând, când tati a insistat să-l ajute la preparat crema de zahăr ars. Partea cea mai amuzantă a fost… Nu, de fapt au fost mai multe părți amuzante:
*** cum a aruncat ea oul în castron, crezând că l-a pus la loc ”viu și nevătămat”, cum a tot mâncat ouăle crude, care erau ”mmm delicios”… dar mai bine vă las să priviți:
*** și mai amuzant a fost, pentru noi, recunosc, cum s-a speriat de mixer
Odată spartă gheața de tati, Alexia a prins gustul bucătăritului. Abia am dezlipit-o de masă când am făcut plăcintă cu mere. Practic aproape am întins parte-n parte foaia de plăcintă, pardon, foaia de ”păjilutică” 😉
Și, așa cum e firesc, după ce am făcut mizerie în bucătrărie (din fericire și spre marea mea uimire, nu prea multă mizerie), Alexia a vrut să dea cu mătura… Hmmm, varicela asta mi-a schimbat copilul 😉 Gătește, face curat, papă felul1+2 la prânz… Buuun așa. Mai avem de lucrat la capitolul încăpățânare și smiorcăială și gata, voi avea cel mai cuminte și ascultător copil!
