Asta mi-au auzit urechile în urma unei banale, credeam eu, ecografii mamare. “Aveți şanse să faceți cancer mamar cancer mamar cancer mamar… asta îmi tot răsuna în urechi…
Am auzit în jurul meu de persoane cu cancer mamar şi am avut un sentiment de milă faţă de ele, deşi nu de milă au aceste persoane nevoie. NU DE MILĂ! Dar când cuvintele secerătoare cancer mamar sunt rostite cu direcţie către tine, parcă alta e situaţia. Deloc plăcută, asta e clar!
Te ia rău de tot cu fiori pe şira spinării când într-un diagnostic al tău, AL TĂU, apar cuvintele cancer mamar. N-are cum să nu fie aşa! Am respirat adânc, mi-au venit în minte într-o facţiunie de secundă mii de texte motivaţionale, apoi am rugat medicul să repete. Tot, rar, să pot procesa informaţiile. ”Aveţi şanse să faceţi cancer mamar ca orice altă femeie însituaţia dumneavoastră, cu sânii plini de chisturi”. Mi-a fost frică să o rog să îmi traducă ”şansele”, cum s-a exprimat ea, în cifre, în procente. Dar mi-am făcut curaj. Am vrut să ştiu cât risc: 1%, 10%, 50% sau 99,99%? Am fost rapid adusă cu picioarele pe pământ: ”Ei, hai să nu exagerăm! Chisturi mamare au aproape toate femeile. Acum, în cazul dumneavoastră, riscul scade dacă le ţineţi sub control. Atâta doar, nu-i nimic care să vă sperie sau să vă ducă cu gândul atât de departe”. M-am mai liniştit. Dar până a ponunţat cuvântul ”încă”. ”Nu aveţi de ce să vă îngrijoraţi încă”. Of, mama ei de viaţă, cum acum eşti bine, în următoarea fracţiune de secundă îţi faci testamentul, apoi iar pluteşti de bucurie, că ţi se dă ceva de care să te agăţi.
Inainte să ies pe uşa cabinetului, am cerut, a nu ştiu câta oară, să primesc asigurări că nu se ajunge ”acolo”. ”Dacă vă ţineţi de tratament, faceţi regulat scografii mamare, situaţia nu are cum să degenereze. Staţi liniştită, nu e grav. Îngrijiţi-vă şi veţi fi bine”. Chiar că un sfat bun, universal valabil: Îngrijiţi-vă şi veţi fi bine
Acum că mi-am vărsat oful, mă bag pe net să văd ce vor de la viaţa noastră chisturile astea mamare, în număr prea mare pentru a putea fi ”inventariate”, în cazul meu.
Apropo, 1 octombrie este Ziua Internaţională de Luptă împotriva Cancerului la Sân
PS Aşa s-a exprimat medicul: ”şanse” de a face cancer, nu ”risc”…. Să râd, sau să plâng? Să-i dau crezare, sau să dau bir cu fugiţii? Dacă nu stăpâneşte limba română, să cred că îşi cunoaşte măcar meseria?
si pe mine m-a luat de atentie cuvantul ala inainte sa spui tu de el….
eu dimpotriva, tot citisem ca femeile cu chisturi dureroase au mai putine “sanse” sa faca boala asta.
cum zici si tu, controlul periodic si preventia … cred ca ar fi cazul sa mai dau si eu o tura pe la doctor :).
Vavaly, nu am auzit de varianta asta, dar voi întreba, căci am de gând ca următorul control să îl fac în altă parte. Și da, un control preventiv pe an face bine!
Imi pare rau de experienta de la medic. Sunt curioasa…ce fel de deodorant folosesti? Mie imi aparuse un chist dureros si am schimbat deodorantul pe unul fara parabeni, edta si aluminiu. In maxim doua luni a disparut ca si cum nu ar fi fost acolo niciodata. 🙂
Loredana, folosesc deo solid Rexona. AM folsit și diverse home made, dar mi-au pătat hainele în zona axilei și nu am găsit unul care să-mi fie mai ok ca acela pe care îl folosesc de ani buni.
Dar contine aluminiu, nu?
o să verific diseară când ajung acasă
Incearca deodorantul rollon de la Bourjois fara aluminiu cu ambalaj alb.