Avem sanie! Avem sanie! Avem sanie! Avem sanie! Avem sanie! Cine se bucură cel mai tare? Alexia, fireşte. Atât de tare, încât ţipa la prima oră a dimineţii în care a găsit-o în bucătărie că vrea să facă nani în ea 🙂 🙂
Anul trecut am plimbat-o cu una de împrumut. N-a avut nici o reacţie. Dar anul acesta ne-am spus că e musai să luăm una. Şi bine am făut! Alexiei i-a plăcut la nebnie! De cum a văzut-o, s-a cuibărit în ea, a plimbat-o prin casă, s-a urcat pe ea, în picioare, şi a început să danseze, a aşezat în fel şi chip păturica de pe ea… Ce să mai, s-a distrat de minune cu noua ei jucărie! Însă, când am ieşit afară, stupoare, s-a bosumflat! De ce? Nu ştiu! Bănuiesc că a fost din cauza faptului că era cam înfofolită. Dar după câteva ture de bloc, cu taii pe post de căluţ de sanie, picea s-a prins că e rost de distracţie pe sanie. Iar când a venit momentul ”retragerii la depou”, Alexia s-a lăsat cu greu convinsă să coboare. Ah, şi dacă la începutul anului s-a speriat de prima zăpadă, de data aceasta a fost încântată din cale-afară de ea! Ba chiar o salută când iese afara: ”Bună apada! a binit afaă!” = Bună zăpada, am venit afară!
Date tehnice: sania se pliază, astfel că nu ocupă un spaţiu prea mare. Am luat-o de la Metro dat pe ea 90 de lei, rotnjit. Spătarul l-am luat de la Obi, cu 25 de lei (rotunjit, fireşte).
Acestea fiind scrise, vă las să vă amuzaţi privind pozele de la prima întâlnire a Alexiei cu săniuţa ei:
dulce ,dulce rau printesa ta si noi vrem sanie si tot cu spatar mam gandit si eu chiar daca e mai maricica dar e mai buna si comoda – sa va urez sanius usor si o plinbare frumoasa prin zapada ..pupam
Da, e mai comodă şi, zic eu, mai ”safe”. Mulţumim asemenea!
Foarte frumoasa saniuta 🙂 ne-am achizitionat si noi ieri una de la Cora Berceni cu 70 de lei 😉 imi place f. mult si costumasul de stat in casa..de unde le achizitonezi si cat costa? :*
Costumasul e primit cadou. Sania de la COra e si cu spatar?
Mie mi-a placut costumasul cu om de zapada mai mult decat sania. Dar deh! eu nu sunt copil…
Şi ei îi place. Că are “ugi” (dungi) 😉
Noi avem aceeasi sanie pe care o aveam eu cand eram copil.Nu are spatar, dar e in stare perfecta. Cred ca va deveni mostenire de familie :)))
Eu am avut d-aia cu multe scândurele. De zănatecă ce eram, cam la fiecare iarnă trebuia înlocuită câte o scândurică. Tocmai se contruia Lacul Văcăreşi şi noi rupeam saniile pe deal, acolo, pe teren accidentat. Doamne, ce distracţie mai era!