Se apropie 1 decembrie, Ziua Națională a României. Prima noastră Zi Națională ca expați. Ne-am despărțit de România în vara aceasta, dar dorul de cei dragi de acasă este prezent. Nu avem cum să nu-l simțim și nici nu poate fi ”cântărit” în funcție de cât de mult timp a trecut de când nu mai […]
All Posts By: Cristina Ologeanu
Dacă nu ești nu boss de boss bengos, atunci mucles!
Copiii au nevoie de educație și au dreptul la aceasta – ăsta e mesajul pe care l-am primit de la școala unde merge Alexia, aici, în Germania. Mesajul a venit împreună cu un lung șir de info și de măsuri anti-corona și cu explicații de ce trebuie să respectăm niște reguli minime de igienă, de […]
View post to subscribe to site newsletter.
Plăcintă cu mere… zâmbărețe și foaie de plăcintă de casă
Suntem fani înrăiți plăcintă cu mere făcută în casă. Cu foi de casă, firește. Și ne place cu o compoziție consistentă de mere, nu mai mult foaie și mere… din joi în Paște. Așa că vă voi da o rețetă cu multe mere. Voi puteți pune mai puțin, dacă nu sunteți ca noi. Ah, și […]
Vrei copil? Atunci trebuie să dai examen. Altfel, îți dăm contraceptive cu forța
Ca să îți iei permisul auto, dai examene. Grele. Dacă vrei să intri la liceu, dai examen. Vrei să ajungi la facultate, dai examen. Dar, ca să devii părinte nu dai niciun examen. Și sunt unii care toarnă copii pe bandă rulantă. Și nici nu le pasă de odraslele lor. Le lasă în voia sorții. […]
Mi-a luat 44 de ani să îi zic mamei ce simt pentru ea… dar în vis
Pe 17 octombrie s-au făcut 6 ani de când mama nu mai e. 6 ani în care zi de zi îmi e dor de ea. 6 ani în care regret zi de zi ce i-am zis, ce nu i-am zis, ce am făcut, ce nu am făcut. Se zice că, pe măsură ce trece timpul, […]
Am ”împrumutat” doi copii și mi-a venit să fug pe câmpii!
De ceva vreme, Alexia s-a lipit de doi băieți de la noua ei școală. Practic, cei trei au devenit siamezi. Astfel că, prin rotație, noi, părinții, îi luăm pe toți trei după școală și îi lăsăm să se joace împreună. Ca să zic așa, din când în când, sunt mamă de trei copii. Toți trei […]
Nani, nani, puiul mamii… cu uleiuri esențiale DoTerra. Episodul 2
Uite că a trecut mai bine de un an și eu nu mi-am dat seama de asta. Un an de când am descoperit niște minunății la sticluță. Acum mai bine de un an scriam pe blog despre prima mea experiență cu niște uleiuri esențiale DoTerra. De atunci, le tot folosesc. Pe unele zilnic, pe altele […]
Opriți-l pe Selly! Cu ce drept cere… mucosul ăsta schimbarea sistemului de educație?
Cine este Selly? Un search pe Google îți va arăta imaginea unui puști, absolvent de liceu, cu media 9.60, la Bacalaureat. Unul despre care se scrie că este un vlogger tare de tot, cu un discurs de adult, dar care, totodată, face parte dintr-o trupă, 5Gang, care a cucerit aproape toată puștimea. Și ce face trupa […]
View post to subscribe to site newsletter.
Șoc și groază: la ședința cu părinții nu ni s-au cerut bani pentru fondul clasei!
Ei bine, am trecut și de faza asta: ședința cu părinții la noua școală. Prima ședință cu părinții. Aceasta a avut loc la două săptămâni de la începerea anului școlar, părinții au fost chemați la ședință. V-am tot povestit, pe Facebook, cum a fost cu înscrierea. În fiecare postare nu am avut cum să nu-mi […]
View post to subscribe to site newsletter.
”Bă, handicapat autist și retardat ce ești!” Nu sună ok, nu? Atunci…
Gândește-te, pentru o clipă doar, cum ar fi ca în secunda următoare să treci în cealaltă ”tabără”, să fii un hadicapat? Pentru că, știi ceva, ți se poate întâmpla într-o fracțiune de secundă să treci de la normal la… ceea ce mulți consideră anormal, defect… sau, mai bine zis, monstru. Căci, da, din păcate, în […]
View post to subscribe to site newsletter.
Prima zi de școală în Germania, cu papuceii de acasă în traistă
Din nou prima zi de școală pentru noi. Din nou ceva de bifat la categoria ”prima dată”. Doar că, acum, este vorba despre prima zi de școală în Germania. Când am venit aici, primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la școala din apropiere să o înscriu pe Alexia. Pentru că am […]
Te-am părăsit, nu din lașitate. Și, sincer, mă bucur și nu prea de această despărțire
Am ajuns și la despărțire. Pe data de 14 iulie 2020, la 4 dimineața, am îndesat ultimele bagaje în mașina unui bun și drag prieten de familie, mi-am luat copilul și pisica și am fugit mâncând pământul. Am plecat cu teamă. De imprevizibil. Că se va întâmpla ceva, nu știu, orice, și nu-mi voi mai […]