Atunci când nu găseşti telecomanda…

Sus mâna cei care au pierdut prin casă măcar o dată telecomanda. De la TV, de la orice! Afară din clasă cei care susţineţi că nu aţi pierdut-o! Nu vă cred! Deşi, vorba aia, ”E un început pentru toate”, cred că mai bine aţi rămâne, totuşi, p-aici şi voi, cei organizaţi, enervant de organizaţi, voi cei care nu aţi rătăcit ceva prin casă, cei care ştiţi mereu în ce loc se află telecomnada sau orice altceva. Probabil locuiţi singuri. Probabil nu aveţi copii, sau pisici… Vedeţi mai încolo care e legătura cu pisicile.

Dragi părinţi, atunci când nu găsiţi telecomanda prin casă, recunoaşteţi, de câte ori nu v-a zburat gândul la copil, sau copii, după numărul lor, fireşte? Acum vorbim despre telocmandă. Strict despre ea, deşi ştiu sigur că nu este singurul lucru rătăcit prin casă. „Unde-o mai fi ascuns ăla micu’ telecomanda aia afurisită? Mama lui de copchil!”. Pe câţi dintre voi nu v-a luat tremuratul după doar 10 minute de căutări?

În cazul nostru, deşi am stabilit cu tati ca telecomanda să fie lăsată mereu în acelaşi loc: pe pervazul (interior, fireşte) geamului din sufragerie, rareori reuşim să ne ţinem de treaba asta. Plus că, acum, Alexia mânuieşte şi ea telecomanda la fel de bine ca şi noi. Deci deja în ecuaţie suntem 3 utilizatori de telecomandă. Doi maturi şi, chipurile, responsabili, plus un plod aerian. Cu toate astea, se întâmplă frecvent să o căutăm disperaţi. Mai nasol e când Alexia nu e acasă să poată răspunde la întrebarea: ”Alexia, unde ai pus telecomanda de data asta?”. În cazul în care eşti singur acasă, soluţia este întorci casa cu fundu’-n sus. Poate o găseşti.

Şi dă-i şi caută, şi pufneşte, şi boscorodeşte, şi sună bărbatu’ la serviciu, că, parcă, el a pus ultimul mâna pe afurisita de telecomandă. 10 minute, 15 minute, o viaţă-ntreagă, iar telecomanda ia-o de unde nu-i! Abandonezi lupta. ”Asta e, nu e jale o dimineaţă începută fără ştirile de la TV!”, îţi zici. Aşa că te duşezi, te boieşti, te-mbraci, te schimbi, iar te-mbraci – cu altceva, de data asta-, apoi dai să ieşi pe uşă. În tot timpul ăsta pisica a’ mare, aia cât vaca adică, doarme liniştită pe fotoliu, peste halatul aruncat acolo de Alexia. Nu o deranjezi… pe pisică, că ştii că e sclifosită, mai ales dacă o atingi când îşi face somnul de frumuseţe. Te mai învârţi prin casă apoi dai să ieşi, să pleci la job. Arunci o privire spre blănoasa somnoroasă, care deschide un ochi să te privească, parcă pentru a se asigura că ai plecat şi are liber la dezmăţ. Cu o aşa moacă, greu te poţi abţine să o pupi. Faci cale-ntoarsă şi dai să ţuci ghemul de blană. Când ajungi deasupra ei, ce să vezi? TE-LE-CO-MAN-DA! În ghearele mâţei!

Aşa că, dragi posesori de copii şi de mâţe, atunci când nu găsţi preţiosul accesoriu numit telecomandă, verificaţi şi ce face pisica din dotare. Nu se ştie niciodată!

A fost sâmbăta pisicilor

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: