Sâmbătă, de cu dimineață, am dus grăsanca la înțepat. Nimic grav, doar vaccinul anual. Kyra și Mica nu s-au iubit niciodată, doar au învățat să se tolereze reciproc. Nu dorm împreună, nu se răsfață, nu se spală, din când în când se mai joacă, dar așa, de ochii lumii 😉
Azi, când am scos cușca din dulap și am lăsat-o pe covor, Kyra grăsanca s-a ascuns. Știa, draga de ea, ceva. Mica a ignorat-o. Până am cazat-o pe grăsancă în ea. Când, parcă victorioasă, s-a cocoțat pe cușca unde surata ei plângea de mama focului. Ba chiar i-a tras o lăbuță printre gratii.
Răutate mică, nu glumă! Las’ că în noiembrie îi vine piticaniei rândul la înțepat, să o văd atunci, nah!
Seara, nu am mai avut chef să bag cușca în dulap. Am lăsat-o pe jos, în sufragerie. Bucuria blănoaselor mele, care s-au jucat de mama focului pe și pe lângă ea. Na poftim educație!
