După lupte seculare, în sfârşit pot respira uşurată! Suntem pe drumul cel bun spre victorie. De la începutul verii m-am tot dat cu capul de pereţi după ce Alexiei i-a apărut o ditamai chelia la spate, cu un diametru de maximum 4 cm. Şi, colac peste pupăză, i-a apărut şi în spatele urechii stângi o cheliuţă cam cât unghia de la degetul mare.
Prima persoană pe care am întrebat-o de treaba asta a fost asistenta de la creşă, pentru că pediatra era în concediu. Mă gândeam că a văzut mulţi copii la viaţa ei şi ar fi putut să mă lămurească. Eu am văzut prin parcuri copii cu cheliuţe la ceafă, dar, ce-i drept, muuult mai mici decât a Alexiei. Răspunsul asistentei m-a îngrozit: ”Duceţi-o imediat la doctor! Copiii mei au păţit ceva similar din cauza unui microb luat de la câini. Cică e ceva care se transmite de la animal la copil”. Nu-mi plăcea deloc ideea că ar trebui să renunţ la Kyra. Sincer, nici nu vreau să mă gândesc la momentul în care ar trebui să-mi abandonez pisica! O iubesc enorm, datorită ei am rămas gravidă – căci atunci când am luat-o, am reuşit să scap de stresul din cauza căruia nu reuşeam să rămân însărcinată. Iar acum, fii-mea o iubeşte şi ea pe Kyra. Ba chiar a început să bâzâie într-o zi când nu o mai găseam, după ce fugise din casă şi intrase în apartamentul unei vecine trecute de 70 de ani, surdă şi chioară, care se jura că pisica mea nu a intrat pe uşa ei, lăsată larg deschisă vreo 3 ore. Într-un final s-a dovedit că am avut dreptate: Kyra era la ea în casă. Recuperată mâţa, Alexia şi-a reluat joaca: o trăgea de coadă sau o alerga prin casă încercând să-i dea să mănânce.
Revenind la chelie, aşa cum spuneam, mă îngrozea gândul că pisica mea ar fi putut s-o îmbolnăvească pe fii-mea, cu atât mai mult cu cât Kyra stă numai în casă, periodic o deparazitez, vaccinez, deci, pe scurt, e bine îngrijită.
Ajunsă la pediatru, am primit un diagnostic la care nu am ştiut cum să reacţionez: să râd, sau să mă îngrijorez. ”Copilul tău e stresat, d-aia îi cade părul!” Hmm, stres la 2 ani? Ce e aia? Ei bine, da, şi picii pot fi stresaţi! Am aflat asta citind pe net. Ah, şi mi-a mai zis pediatra ceva: să nu îi mai fac codiţe atât de strânse.
Una dintre soluţii ar fi fost nu ştiu ce infiltraţii cu nu ştiu ce soluţie. Adică să îi facă injecţii în cap. O alta: un leac băbesc – masarea zonei respective cu usturoi. Am preferat-o pe a doua. Mai ales că îmi mai ziseseră câteva persoane de varinata asta. Ei bine, vreo două luni, am tot dat copilul cu usturoi în cap. Vă imaginaţi în ce hal îi puţea capul, perna pe care dormea şi toată camera! După două luni, s-a sesizat un foarte foarte mic progres.
Ajunşi la spitalul Victor Babeş din cauza unei dermatite, i-am arătat dermatologului care a consultat-o şi chelia buclucaşă. ”Plânge des în ultima vreme? E mai agitată?” ”Nu mai mult ca de obicei. De fel e agitată, plângăcioasă şi supărăcioasă”, îi răspund eu medicului. Se mai uită el la chelie, o pipăie bine, apoi mă loveşte cu diagnosticul: ”De la stres!”. Mi-a recomandat să o dau cu un unguent de două ori pe zi. Am renunţat la ustoroi şi am trecut la unguentul cu pricina. Toată luna septembrie, plus o bucată din octombrie am tot dat-o cu Advantan Milk. Dar nici un progres.
Chelia nu se lăsa dusă. Revenită la pediatru pentru a doua tură de vaccin Prevenar 13, i-am arătat din nou chelia dnei doctor, apoi am adus-o la zi cu toată povestea. ”Vrei să mergi la infiltraţii?”, mă întreabă ea. ”Nu injecţii. Ar stresa-o şi mai mult. Alt leac băbesc nu mai există?” ”Ia vezi tu uleiul de ricin. Îl găseşti la orice plafar. Dacă nici ăsta nu merge, n-ai încotro. Ajungi la infiltraţii”, îmi spune dna doctor.
Din ultima săptămână a lunii octombrie am început să o dau pe Alexia cu ulei de ricin. La 2-3 zile. Pur şi simplu masez locul cu ulei, atât cât pot să iau pe deget. Şi, ce să-i vezi, progresul e vizibil! Acum a mai rămas doar o porţiune mică-mică de chelie. Deci suntem pe drumul cel bun! Ah, şi dacă vreţi să vedeţi la ce e bun uleiul de ricin, intraţi aici.
Eu nu vad deloc chelia in poza ta 🙂 Poate incerc si eu cu ulei de ricin, am si eu o chelie de cand eram mica dar pe vremea aia nu-i pasa nimanui suficient cat sa se duca la doctor pentru asta…
😉 Se vede, în stânga cărării e o zonă mai golaşă. Bine, înainte era chelie-chelie, acum zona s-a ”repopulat” cu ceva fire de păr 🙂
eu am patit la fel in sarcina, dar erau mari de marimea unei monede de 5 lei vechi. mi s-a dat diagnosticul pelada si am primit un unguent mentolat. de doua ori pe zi masaj pe zona in cauza. si a inceput sa cresca parul ca la pitici, cu puf initial si apoi normal. daca crezi ca te ajuta iti spun si numele medicamentului. eu am patit ca s-a repetat de cateva ori povestea… aceleasi cauze – stresssssssssssss. sa va faceti bine.
Lasă şi numele produsului, e bine de ştiut şi de către alte mame
unguent cu nicotinat de metil. mi-a fost recomandat de un dermatolog. nu stiu daca e ok si pt copii, trebuie intrebat. eu am avut zona nepopulata de par serioasa, de marimea unei monede de 50 de bani, nimic…. si s-a rezolvat in cateva sapt de tratament.
In afara de ulei de ricin merge uleiul de nuca si usturoiul (e testat); pur si simplu masezi cu usturoi. Eu am bucur, sau na impropriu spus ca ma bucur, ca e doar de la stres. Ceea ce iti spunea tie asistenta de la cresa am patit noi cu Edi. Dar ciuperca respectiva a luat-o, culmea, intr-o vizita la tzara (banuim ca de la niste oi, alt motiv nu gasim). Si ne-am chinuit destul de mult timp cu ciuperca aceea. Cum arata? Pielea este foarte aspra si parul se rupe; si se ia din cauza sistemului imunitar scazut prins de ciuperca, mai concret cica ar fi fost lipsa de minerale si nu mai stiu ce, ca altfel nu lua. Am dat-o in bara cu primul tratament (e f toxic pentru ficat) si am facut pauza, timp in care am trecut pe chestii naturiste, vitamine si uleiuri de la medicul meu pe aromaterapie. Am intarit sistemul imunitar si apoi am trecut iar la tratament (altul) dar pe perioada mai scurta si cum am vazut imbunatatiri l-am intrerupt. In timpul asta monitorizam, din alanize, ficatul. Nu a fost deloc usor, n-am dormit de grija, dar am scapat. Si sunt sigura ca nu s-a lasat cu complicatii datorita tratamentului naturist ce l-a protejat. Si in tot timpul asta statea cu caciula pe cap, care erau schimbate foarte des si fierte, ras in cap, etc. Brr ma ia si acum cu fiori cand ma gandesc.
Iti las un link cu info ce le-am strans eu pe tema asta; eu si acum imi pun masca din usturoi ;))
http://savollinne-handmade.blogspot.ro/2011/01/caderea-parului-remedii.html
Alina, în cazul nostu, usturoiul nu a dat roade…
Doamne, dar pin ce momente urâte aţi trecut! Bine că s-a rezolvat şi că v-aţi linştit!
Merci pt link. E bun şi pentru alte mămici!
Buna eu folosesc o crema fff buna se numeste newhairnatural il gasiti pe sit newhairnatural.ro este o crema naturala si da niste rezultate uimitoare este fff ok daniela
Chiar este foarte bun uleiul de ricin si nu numai in cazul de mai sus, este eficient si pentru sprancene, unghii si folosit uz interz are efect laxativ 🙂 Astazi ma duc sa-mi cumpar vitamina d si o sa mai iau si ulei de ricin ca nu mai am mult si imi place sa am in casa.